VIBER

Capitolul 22

Mă simțeam așa nașpa în acest moment, mamă și tata încă fiind în camera mea, uitându-se la mine.

De ce oare s-a ajuns in acest punct? Când am ajuns învârtoșați?

— Ne puteți răspunde? întreaba mama uitându-se la mine.

Eu doar nu știam ce să spun. Era o situație stânjenitoare pentru mine și era, cred că pentru prima dată când mă găsesc cu un băiat în camera mea.

O, Doamne! Unde s-a ajuns?

— Eu..., am încercat să spun ceva, dar m-am oprit.

— Scuzați-ne, doamnă Simth. Fata dumneavoastră avea ceva la nas și am încercat să îl iau.

M-am uitat la Harry încercând să nu râd la ceea ce a spus el adineauri. De unde i-a mai venit porcăria asta?

— Serios? Eu nu cred că așa am văzut, nu-i așa scumpo? l-am auzit pe tata pentru prima data și se abținea și el și mama să nu râdă.

Chiar e amuzant ceea ce a spus, deci țin cu părinții.

—Serios, domnule Smith. Eu doar...

— Ok, am înțeles ce ai spus, băiete.

Serios?! Băiete?

— Mamă, tată, el e Harry, Harry ei sunt părinții mei. M-am auzit vorbind făcându-le cunoștință.

Nu am fost pusă niciodată într-un moment așa nașpa.

— Bună, Harry, a vorbit mama venind spre noi și-l îmbrățișează.

***

— Serios? Ceva pe nas? L-am întrebat și într-un sfârșit am început să râd. O, cât am putut să mă abțin.

— Nu rade. Asta mi-a venit pe moment...

— O, da! Și am izbucnit în râs.

— Nu, serios!

— Ce? am întrebat inocentă dând din sprâncene.

— Nimic, îmi spune. Nu vrei să continuăm la ce am rămas înainte să apară părinții tăi? a întrebat zâmbind pervers și venind spre mine.

Eram singuri acum, mamă si tata s-au dus la o vecina din nu știu ce motiv. Dar știu că atunci când o sa vină o sa mă bombardeze cu întrebări.

— Ce? am întrebat, iar eu am roșit, cred.

— O, Doamne! Ai roșit, aspus și a început să râdă, eu acoperindu-mi fața cu mâinile.

— Nu mai rade! am exclamat nervoasă. Termina dracului!

— Fetele care roșesc sunt sexi, spune.

— Mă crezi sexi?

— Foarte! a venit răspunsul lui extrem de repede.

— Cât la sută?

— Sută la sută!

— Sigur?!

— Foarte sigur!

—  Ok, atunci poți să pleci?

— Ce?

— Vreau să fiu singură, Harry. Te-am iertat, deci pa!

— Ok, dar mai vorbim.

— Mai vorbim.

Editat