Capitolul 130

8.7K 416 178
                                    

Lectură plăcută! ❤

•Perspectiva lui Leah•

- Ce crezi faci? Îl întreb pe Nathan atunci când îl văd apropiindu-se de mine.

Două zile nu am mai ieşit din casă, nu am mai dat ochii cu niciunul din prietenii mei, nici cu Selena, nici cu nimeni. Am vrut fiu singură, îmi pun ordine in gânduri, pot uita ceea ce simt faţă de Nathan. Dar acum când îl am în momentul de față în fața mea, complică lucrurile.

Nathan Black stătea la marginea patului privindu- într-un mod cum nimeni nu m-a privit niciodată. Stăteam înmărmurită uitându- la el ca la felul paişpe'. Dacă ar afla tata Nathan e aici, la mine în cameră, după 12 noaptea, atunci îmi pot imagina sfârşitul lui Nathan.

Nu ştiam ce e in mintea lui în momentul ăsta, dar ştiam sigur eu sunt în mintea lui. Cu sau fără haine, numai el ştie.

- Nathan? Am întrebat ridicându- de pe pat şi postând- în faţa lui.  A zâmbit pervers şi s-a apropiat de urechea mea soptindu-mi:

- Am venit terminăm ce am început în apartamentul meu, şopteşte şi mii de fiori mi-au trecut prin corp. Încercam îmi aduc aminte ce făcusem cu el atunci sau mai bine spus ce începusem fac cu el în apartamentul lui. Din câte ţin minte eu, nu am făcut niciun lucru rău. Decât câteva săruturi şi o ceartă.

M-am uitat cruciş la el şi doar a zâmbit lipindu-se mai multe de corpul meu, dominându- cu înălțimea lui. Mi-am ridicat privirea spre el şi respiraţia mea a început accelereze. Era prea aproape de mine şi îmi era frică de gândurile lui. Mâinile lui s-au dus spre faţa mea atingându-mi cu grijă obrajii, mângâindu-i uşor. Am suspinat şi mi-am închis ochii la atingerea lui. Au coborât uşor spre talia mea şi fără îmi dau seama am ajuns pe pat cu el deasupra mea. Am făcut ochii mari şi mi-am deschis gura vrând îi spun vreo două lui Nathan. Dar mâna lui m-a oprit şi mi-am închis gura.

VIBERUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum