VIBER

Capitolul 88

A/N De la capitolul asta o sa mă urati pentru ce am facut sau o sa mă iubiți. Voi alegeți. ;)
Lectura placuta!❤

---

Am rămas înmărmurită auzind o voce de femeie.
In minte imi umblau mii de întrebări. Cine e ea? Ce cauta la Harry? Asta a facut Harry cat am fost plecata? M-a inselat?!
Lacrimile îmi curgeau pe obraji neîncetat. Voiam sa il iert dar dupa acest moment nici nu stiu ce voi face.

- Alo? Megan? Tu esti? Vocea de la capatul firului s-a auzit si am mârâit nervoasa. Cine era si de unde îmi stia numele?

- Spune-i lui Harry sa se duca dracului. Sa nu ne mai caute pe noi. Nu mai exista pentru noi.

Am închis apelul dar si telefonul aruncandu-l. Eram nervoasă dar si supărată. Nu mai eram in stare de nimic. Voiam sa mor. Voiam sa nu mai exist.
Leah mă privea speriata si am luat-o in brate. Durerea de cap mă învăluia si simteam ca îmi plesnește din nou capul.
Burta imi crestea treptat si îmi era frica sa nu pierd sarcina la cate mi s-au întâmplat.

- Mami esti bine? Leah intreaba îngrijorată.

- Sunt bine Leah. Mă doare capul.

- Mami sângelezi la nas. Imi duc mana la nas si am simtit ceva umed când am atins. Sângele de pe degete m-a facut sa mă infior. Ce se petrecea? Ce mi se intampla? Leah s-a dat jos din bratele mele căutând disperata telefonul.
Mă simteam amețită si incercam sa fiu tare dar ceata de pe ochii mei si ameteala m-au cuprins si am văzut negru in fata ochilor.

***

Mi-am deschis usor ochii durere de cap încă fiind acolo dar nu asa tare. Eram intr-o încăpere alba si mi-am dat seama ca eram din nou la spital. Instinctiv mi-am dus mana la burta si am simțit-o acolo. Nu am pierdut sarcina. Asta e bine.
Zambeam in momentul asta. Si eram îngrijorată. Unde e Leah? Cine m-a dus la spital?

Am început sa inspectez salonul. Era totul alb, la fel si dulapurile astea mici de lângă pat. Uram spitalele. Uram tot ce tine de ele.

Usa camerei s-a deschis pe ea intrând o femeie alături de Leah. Nu era o asistenta. Era imbracata ca un om normal si trasaturile ei imi aduceau aminte de o persoana cunoscuta.

- Mami! Leah tipa si sare din bratele persoanei necunoscute.
Am îmbrățișat-o strâns si am mângâiat-o pe par sărutând-o pe obraji.
Femeia de lângă pat ne privi zâmbind si mai ca vedeam lacrimi in ochii ei.

- Bună, sopteste ea si am privit-o încruntată. Sunt Gemma. Sora lui Harry.

Mă uitam socata la ea. Ea e... sora lui?!
"Evident! Seamănă nu vezi sau esti toantă?" Conștiința mea rasuna in cap si m-a facut sa îmi dau ochii peste cap mintal.

- Bună, soptesc si ii zâmbesc. Mulțumesc ca ai avut grija de Leah.
Îi mulțumesc si imi zâmbește.

- Oricând Megan.

- Mami, stii ca tati e in spital? Leah mă întreabă si eu fac ochii mari si ma întorc către Gemma întrebând-o daca e adevărat. Privirea ei a cazut spre podea si mi-am dat seama ca e adevărat. Lacrimile imi curgeau pe obraji si ma mir ca mai am. La cat am plâns zilele astea nu credeam ca mai pot plânge.

- D-de ce? Am început sa vorbesc prin suspine.

- Nu mai putea trăi fără voi si a luat o supradoza. Când ai sunat atunci eu am răspuns. Mă pregăteam sa te sun dar când ti-am văzut apelul am fost fericita si dupa... ai spus cuvintele alea si mi-am dat seama ca m-ai crezut una din târfulițele lui. El nu te-a înșelat Megan. Te iubeste si ar face asa ceva persoanei iubite.

- Vreau sa il văd, te rog. Am suspinat si am vrut sa mă dau jos din pat dar ea m-a oprit. Leah stătea liniștită pe pat jucandu-se cu un telefon. Nu era atenta si ma bucurasem.

- Nu poti merge acum doar sa aduc un cărucior.  Așteaptă.

- E bine? Am îndrăznit sa întreb.

- Acum da, l-am dus repede la spital si este bine. Nu iti fa griji.

La 5 minute Gemma a apărut cu un cărucior in salon si m-a ajutat sa mă pun pe el. Leah a venit cu noi fericită ca isi vede tatăl. Si eu eram la fel.

Gemma ne-a dus la salonul 169 di m-a bufnit rasul când am văzut numărul la fel si pe Gemma.

- Nu scapa de numărul asta vad, murmura râzând.

A deschis usor usa si am intrat văzându-l pe Harry dormind usor având o perfuzie in mana stanga. Mă durea inima sa il vad asa din cauza mea. Daca nu plecam de lângă el, nu ar fi ajuns in starea asta.

- Te las bine? O iau si pe Leah cu mine. Ai grijă.

Am murmurat un "bine" si ele doua au dispărut pe usa. M-am apropriat usor de pat si i-am luat mana sărutând-o usor. Il priveam fascinată. Era frumos si când dormea.

- Iartă-mă Harry. Nu am vrut sa ajungi in postura asta dar palma aia... palma aia m-a marcat si nu am mai putut sta. Te iubesc  mult. Nu te-as putea urî niciodată. Te rog, fa-te bine pentru familia ta; eu, Leah si Hayden. Te rog... soptesc si îmi simt lacrimile in ochi.

Il voiam treaz. Il voiam bine. Il voiam alături de noi.

Mi-am sters lacrimile dar fără rost, altele cadeau si nu puteam face nimic. Harry încă dormea si ori nu am văzut eu bine ori e imaginatia mea, dar un zâmbet mic a apărut pe fata lui.
Mă uitam suspicios la fata lui pana când acei ochi verzi mă priveau.
Am zâmbit si am sărit la gâtul lui fericită.

- Oh Doamne! Sa nu ma mai lasi sa plec de lângă tine. Leagă-mă, răpește-mă, orice dar nu ma mai lasa sa plec de lângă fine. Te rog.
Am suspinat la gatul lui si l-am sarutat usor.

Harry ma privea încruntat si întrebarea lui m-a lăsat socată, uimită si dezamăgită.

- Cine esti tu?

A/N Gata! Am pus capitolul. Se împacă, cred. Va mai las putin in suspans. ;)

Întrebare: Credeti ca Harry glumește sau chiar este adevărat?