VIBER

Capitolul 87

Perspectiva lui Harry.

Mă simțeam distrus de la plecarea lui Megan. Îmi era dor de ea, de atingerile ei, saruturile ei si de fiica noastră. Le voiam lângă mine in acest moment. Sa radem împreună, sa ne bucurăm de următorul copil, sa ne facem planuri pentru viitor. Dar, asta e doar ce vreau. Ele nu sunt lângă mine. Sunt departe de mine, de monstrul asta care am devenit.
Regret palma pe care i-am dat-o. O regret nespus de mult dar... nu stiu ce mi-a venit. Eram nervos ca nu mi-a spus ca si-a amintit. Mă îngrijorasem ca nu isi va aminte de mine si Leah. Dar ea m-a mintit. Poate nu trebuia sa mă comport asa dur cu ea dar demonul din mine a iesit la iveală.  A făcut-o sa place de lângă mine.

Usa camerei mele s-a deschis, Louis intrând îngrijorat. Nu stia ce s-a întâmplat dupa fata lui. Credeam ca Megan e la el si Maya dar nu. Unde putea fi?

- Frate, ce s-a întâmplat? De ce plângi?

Nici nu mi-am dat seama ca plâng pana nu  mi-am atins fata. Mă doare inima.

- Unde-i Megan si Leah? Continua uitandu-se la mine.

- Au plecat. Am spus usor.

- Unde? De ce? Mă întreabă nedumerit.

- Nu stiu unde si din cauza mea au plecat.
Mi-am trecut mana prin par si am simtit cum lacrimile cadeau pe obrajii mei.

- Ce-ai făcut?

- E-eu i-am dat o palma peste fata. Eram nervos ca nu mi-a spus ca si-a amintit tot. Ca Leah a fost pupată pe buze si obraji. Eram nervos si mi-a scăpat. Si a plecat. M-au lăsat aici.

Am început sa plâng de-a binelea. Nu am suferit nici când ne-am despartit acum 3 ani cum sufăr acum. Inima mea era zdrobită.

- Ai mai vorbit cu ea?

Am dat din cap în semn ca da. Atunci când am văzut ca ma apelea inima mea a tresărit de fericire. Credeam ca o sa mă ierte dar nu. Nici eu nu m-as fi iertat.

- Era Leah ce-a care m-a sunat. Am vorbit putin cu ea dupa am cerut sa vorbesc cu Megan si mi-a dat-o.

- Si? 

- Si mi-a spus "îmi pare rau iubitule". O iubesc Louis. O iubesc mult. Nu pot trai fără ea. Fără Leah. Abia le-am recuperat si le-am pierdut din nou. De ce nu pot fi si eu fericit Louis? De ce?

- Harry lasa-i timp de gândit. 

- Am sa-i las. Dar nu stiu pana când. Nu mai suport sa stau fără ea. O vreau lângă mine Louis. O iubesc.

L-am observat pe Louis zâmbind. Mă uitam confuz la el. De ce zambea?

- De ce zâmbești?

- Nicu eu nu stiu. O iubesti asa mult si te admir. Cucereste-o din nou Harry. Nu te lasă.

Perspectiva lui Megan.

Eram in bucătărie pregătind niste paste. Încă eram la hotel si aveam sa stau aici pana când gândurile mele dispar. Voiam sa mă întorc la Harry dar creierul îmi spunea ca nu. Eram intre doua tabere si nici măcar nu stiam cu cara sa tin.
Inima mea îmi spunea sa mă duc la el. Dar creierul nu. Era asa complicat.

Soneria usii s-a auzit si pașii lui Leah care se se îndreptau spre usa.

- Louisss! Tipa ea si mai sa scap paharul cu apa.

- Prințeso. Vocea lui s-a auzit si mi-am dat seama ca a luat-o in brate. Unde-i mami?

- In bucatalie, Leah i-a răspuns.

Am auzit pasi spre bucătărie si m-am sters pe mâini de un prosop de bucătărie.
M-am întors spre ei si i-am văzut pe amândoi privindu-mă.

- Leah du-te si te uita la desene ok? Am întrebat si ea doar a dat din cap.

- Hei. Mă saluta si nu puteam sa îmi tin lacrimile. M-am dus în bratele lui îmbrățișându-l si plângând.

- Shh, mă liniștește. Gata Megan, nu mai plânge. Te rog. Am sa-ti dau ceva. Ceva care o sa iti placa sau nu.

Louis scoate din buzunar telefonul lui mobil si umbla ceva pe acolo pana ii aud vocea. Plângea si îmi spunea ca ma iubeste.

 "- Si mi-a spus "îmi pare rau iubitule". O iubesc Louis. O iubesc mult. Nu pot trai fără ea. Fără Leah. Abia le-am recuperat si le-am pierdut din nou. De ce nu pot fi si eu fericit Louis? De ce?"

Am început sa plâng rau de tot. Nu ma mai puteam opri. Louis era lângă mine si ma mângâia pe spate încercând sa mă liniștească.

- Megan, începe Louis sa vorbească. Iarta-l. Suferă extrem de mult dupa plecarea voastră. Nu l-am mai văzut asa niciodată. Este pierdut fără tine si Leah. Iarta-l pentru ultima data. Iti spun, nu o sa se mai atinga de tine in felul in care a făcut-o acum doua zile. S-a învățat minte.

- E-eu nu stiu Louis. Il iubesc mult. Nici eu nu pot trai fără el. Il vreau înapoi.

- Si atunci?

- Mi-e frica.

- Te iubeste. Va iubiți. Aveti doi copii, unul pe drum. Iarta-l.

- O sa mă gândesc Louis.

Dupa plecarea lui Louis am terminat pastele si am chemat-o pe Leah sa mănânce. Am mâncat in liniste gândindu-mă daca sa il iert sau nu. Voiam sa il iert acum, in momentul asta dar îmi e frica.

Am luat telefonul căutând in agenda numele lui. Am apăsat pe butonul verde apelând-l.
Mâinile îmi tremurau si si îmi simteam fruntea transpirată.

- Alo? Cine e?

A/N Eu nu i-as împăca serios ^^ îmi place de ei asa ;) in fine acum. Sper sa va placa. Am vrut sa il pun mai pe seara. Sunt obișnuită sa il pun pe la 10-11 seara si cred ca stiti si voi asta.
Întrebare: O sa il ierte? Cine credeti ca a răspuns?