VIBER

Capitolul 11

anonim_: Ce mai faci, frumoaso?

        Am citit mesajul fix când am ieșit din cafenea. Deci, dacă Harry e aici, înseamnă că nu e Harry pe care îl caut eu.

        — Hei, ești bine? m-a întrebat și mi-am întors privirea spre el.

        — Ce? A, da, sunt bine, îi răspund nedumerită. Încă sunt puțin uimită de toate cele întâmplate. El nu e Harry pe care îl caut eu, oricât mi-aș dori.

        — Sigur? m-a întrebat, iar eu am dat ușor din cap. Megan, vreau să îți spun ceva, îl aud, dar gândurile mele sunt departe și chiar nu mai vreau să aud ce voia să îmi spună.

        — Uite Harry, în momentul ăsta nu am chef de tine și de ce vrei să îmi spui. Am o stare proastă, și chiar aș vrea să mă lași în pace.

        I-am spus iritată și m-am întors cu spatele la el, vrând să plec, dar mâna lui m-a oprit și m-a întors cu fața spre.

        — Ești supărată? mă întreabă și eu doar îmi închid ochii. Eram foarte apropiați și deja simt că nu mai pot.

        — În acest moment, da. Sunt supărată și nervoasă.

        — Hei, uită-te la mine. Nu trebuie sa fii supărată. Așteaptă până la momentul potrivit.

        Îmi spune și îmi dă drumul, lăsându-mă confuză în parcarea cafenelei. Ce tocmai s-a întâmplat?

        L-am urmat și eu după câteva minute de liniște și m-am așezat înapoi pe scaun, ignorându-i pe prieteni.

        — La ce te gândești? m-a întrebat Maya.

        — La... nimic, îi răspund într-un final.

        — Nimic? întreabă toți.

        — Nimic, am recunoscut și l-am lovit pe Harry în picior, el înecându-se.

        — Ce e? m-a întrebat tușind.

        — Îmi poți da numărul tău de telefon? l-am întrebat si am zâmbit. S-a uitat puțin șocat la mine, după mi-a zâmbit, gropițele ieșindu-i in evidență.

        — Sigur, îmi spune, dar cred că îl ai deja, continuă și se ridică de la masă, luându-și rămas bun de la ceilalți.

        Ce tocmai s-a întâmplat acum?