VIBER

Capitolul 86

Au trecut doua zile de când am plecat din apartament. Doua zile fără Harry. Doua zile in care am stat închisă in camera hotelului alături de Leah, plângând.
Ea nu stia despre ce este vorba dar stia ceva, dar nu mult. Stia doar ca eu si Harry ne certasem. Îmi era foarte dor de el la fel si lui Leah. M-am obisnuit cu prezenta lui lângă mine. Cu saruturile lui neașteptate, cu mângâierile lui. Sufeream ca am plecat dar asa am crezut ca este mai bine. Nu voiam sa mai am o cearta cu el si dupa sa mă lovească din nou. Urăsc barbatii agresivi si stiam ca el nu este asa. Nervii l-au acaparat si i-a descărcat pe mine. Stiu ca am si eu o vina aici. Il mintisem cu adevărul. Dar nu stiam ca o sa reacționeze asa urat încât sa mă lovească.

Leah statea lipita de pieptul meu suspinând usor. Amândouă sufeream din lipsa lui. Ii mângâiam usor parul sărutându-i usor fruntea. Ea îmi alina iubirea la fel si copilul ce va urma.
Eram fericita ca voi mai avea un copil. Voiam ca el sa fie alături de mine acum dar nu este.
Încă îmi amintesc privirea lui atunci când am plecat din apartament. Era distrus. Era pierdut. Era... fără viata. Asa mă simt si eu acum. Am nevoie de el, de sărutul lui, de parfumul lui, de îmbrățișările lui, am nevoie de el. De soțul meu.

- Mami, te vei împăca cu tati? Am fost scoasa din gânduri de vocea lui Leah. Mi-am coborât privirea spre ea si am zambit fortat.

- Nu pot sa raspund la asta scumpo. Dar cred ca da.

- Dal va fi culând nu? Îmi e dol de el. Suspina in gatul meu si lacrimile si-au facut apariția. Il iubeam asa tare. Nu am suferit acum trei ani cum sufăr acum.

- Si mie îmi e dor. Am șoptit in parul ei sărutând usor. Ne culcăm? Am întrebat si m-a privit usor. A dat din cap si si-a asezat capul in perna.
M-am asezat mai bine lângă ea strângând-o in brate asa cum făcea si Harry cu mine. Am stat si am privit in gol pana când Leah a adormit. Îmi era si mie somn, dat nu voiam sa dorm. Nu pot inchide niciun ochi atata timp când nu îl am lângă mine.

Prima data am vrut sa mă duc la Maya sa stau, dar m-am gândit bine si nu. Nu voiam sa le spun ce s-a întâmplat. Voiam sa fiu singura in gândurile mele cu Leah. Cred ca aveam multe apeleuri de la ei; Maya, Louis, părinții mei si poate si... Harry. Mi-am închis telefonul din cauza asta. Nu voiam sa mă deranjeze nimeni. Voiam sa fiu doar eu si Leah si micuțul din burta.

Mi-am mângâiat burta zâmbind melancolic. Îmi imaginam un băiat cu parul cret, ochii verzi si cu mici doua gropite in obrăjori. Voiam sa semene cu Harry. Chiar daca si Leah seamănă cu el voiam ca si Hayden sa fie tot ca tatăl lui.
Sa fie leit el. Si poate sa semene si putin cu mine, putin puțintel.

Am închis ochii obosită încercând sa dorm putin. Abia când somnul mă învăluia, Leah se foia speriată.

- Tati, tati. Nuu! Nu pleca. Tati te iubesc. Tipa si se trezește speriată. Am îmbrățișat-o strâns si a început sa planga si eu la fel.

- Mami... vleau la tati. El pleacă. Ne lasa aici, singure. Suspina si începe mai tare sa plângă la fel si eu.

Il voiam aproapte de mine acum, dat pe deoparte nu. Si uram ca tin cu acea parte in care spune sa las lucrurile asa.

- Nu va pleca prințesă. Nu ne lasă el. Ne iubește. Șoptesc in parul ei.

- Pot sa volbesc cu el, te log? Se întoarce spre mine cu ochisorii ei verzi si umezi. Vedeam speranța in ei si am dat usor din cap. Nu am sa vorbesc eu, ci Leah.

Am luat telefonul si am așteptat sa se deschidă. Am căutat prin contacte numele lui si am apelat. I l-am dat lui Leah si l-a luat ducându-l la ureche.

- Tati? Speranța din vocea ei m-a facut sa plâng mai tare. Suntem bine. Mami e bine la fel si eu si flatele meu.

A luat telefonul de la ureche apăsând pe ceva butoane si atunci i-am auzit vocea lui. E distrus la fel ca si mine. Ii puteam distinge durerea din vocea lui.

- Te iubesc prințeso sa stii asta. Si pe flatele tau si pe... mama ta. Vocea lui se aude din capătul celalalt si m-a bufnit plânsul din nou. Stiam ca ma aude si chiar nu voiam sa mă audă dar durerea din vocea lui m-a facut sa mă prăbușesc.

- Si noi pe tine, Leah suspina si începe sa planga.

- Poti sa mi-o dai pe mami? Intreaba si eu am înțepenit. Voia sa mai vorbească cu mine dupa ce am plecat. Voiam sa mai vorbesc cu el dupa ce mi-a facut?
Leah îmi înmânează telefonul si ma uitam la ecran parca vazandu-l un străin ce voia sa îmi faca rau.

- Harry... șoptesc înăbușindu-mi plânsul.

- Iubito...

- Îmi pare rău iubitule.

Am spus si am închis telefonul. L-am aruncat pe pat plângând. Leah mă îmbrățișa strâns la fel si eu.

Măcar atât mai am. Pe Leah si Hayden.

A/N Oficial am plâns la capitolul asta. Serios. Mă doare si pe mine inima vazandu-i/imaginându-mi ce distrusi sunt. Încă mai am lacrimi. E prima carte pe care o scriu si am plâns la ea. La celelalte carti pe care le am nu am plâns.
As vrea sa ii pot impaca dar nu. E prea repede si nu vreau sa grăbesc actiunea.
Sper ca va plăcut capitol si sper sa nu ma trezesc cu voi la usa mea :)).
Va iubesc dar stiti asta ❤
PS. Următorul capitol o sa fie din perspectiva lui Harry.
PSS. Sunteti deacord cu grupul de pe chat pe Facebook? Lasati-mi adresa voastră de fb in privat daca sunteti deacord. ❤
Întrebare: Vreti ca Harry sa o insele pe Megan? (sa nu ma bateti) :)))