VIBER

Capitolul 15

        Din acea seară de când am vorbit ultima dată cu ea, nu am mai vorbit. Am crezut că, poate îmi trimite ea mesaj, dar nu. Nu mi-a trimis. Am lăsat-o în pace în aceste doua zile de când nu am mai vorbit.

        Stăteam în pat cu telefonul în mana, uitându-mă la conversațiile pe care le-am avut de când am început sa vorbesc cu ea.

        Îmi simt zâmbetul pe față și nu știu de ce zâmbesc așa. O cunosc doar de câteva zile și m-a înnebunit. E în mintea mea mai mereu și nu iese de acolo. Urăsc să fie acolo. Bine, poate nu urăsc. Dar atunci când mi-o imaginez pe un câmp cu flori, cu părul ei brunet fluturându-l din cauza brizei vântului, cu o rochiță cu flori si dansând și cântând.

        O, Doamne! Înnebunesc! Serios! Eu nu gândeam așa. De fapt, nu am gândit niciodată așa, de ce gândesc acum?

        „Pentru că te-ai îndrăgostit" murmură o voce din mintea mea.

        — Îndrăgostit?! Eu? Ai înnebunit!

        „Te-ai complimentat singur, crețule."

        — O, Doamne! Vorbesc singur!

        „De fapt, vorbești cu mintea ta."

        — Taci!

        „Tu sa taci!"

         Am ajuns să vorbesc cu mine? Ok, fata asta m-a înnebunit. Dacă m-a făcut să vorbesc singur, înseamnă că, chiar sunt nebun. M-am ridicat din pat si am lăsat telefonul pe el si m-am îndreptat spre dulap alegând niste haine pentru a ieși. Mă cam plictisesc aici, în casă. Am nevoie de o gura de aer. Am nevoie să îmi limpezesc mintea. Ea inca e acolo alergând pe câmpul ăla cu flori.

        Am intrat în baie și mi-am făcut un duș după m-am schimbat cu niste haine curate, celelalte le-am pus în cosul cu haine murdare.

        Mi-am luat telefonul si am observat ca am primit un mesaj de la ea. Hm... s-a gandit sa imi trimita un mesaj?

        happiness_: Hei, bună!

        Nu i-am raspuns la mesaj si am iesit din camera bagandu-mi telefonul in buzunarul de la blugi. Mi-am luat geaca si am iesit afara din casa.

        Nu am luat masina ci am decis sa merg pe jos. "Mersul pe jos, face piciorul frumos" așa cum spunea si mama când eram mic. Am zâmbit la amintirea asta. Îmi este așa dor de ea!

        Mă tenta să îmi scot telefonul și să îi trimit mesaj, dar orgoliul asta e prea mare.

        Am lasat orgoliul la o parte si mi-am scos telefonul din buzunar, tastând un mesaj pentru ea.

        anonim_: Hei, bună, frumoaso!

        Am trimis mesajul si de data asta am băgat telefonul in buzunarul gecii. Mi-am îndreptat privirea în fața, dar m-am izbit de un corp. Am privit spre persoana de care m-am lovit și am încremenit.

        La fel ca și ea.

        Doamne, e așa frumoasă fata asta!

        —  Ah, buna și scuze. Nu te-am văzut, mormăie ea puțin bâlbâit.

        Hm... am rânjit în mintea mea.

        — Nu-i nimic, eu îmi cer scuze. Nu am fost atent. Eram cu ochii în telefon, am spus sincer. I-am văzut sclipirea aia a ei când am menționat "telefon".

        — Aha, ok. Mai vorbim, Harry.

        — Ok, pa, frumoaso, îi spun și plec de lângă ea.