"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 9.

-Ai luat tot? se auzi vocea de la capatul celalalt al firului.

Riza se puse in fata oglinzii, in timp ce tinea telefonul la ureche, dregandu-si glasul.

-Da, nu am uitat nimic, mormai, luand peria cu o mana.

Parca il si vedea pe brunet zambind satisfacut.

-In regula atunci, ne vedem la liceu, spuse Roy, iar apelul se inchise.

Riza incepu sa isi pieptene parul blond, gandindu-se la cum va decurge sedinta, care avea sa incepea peste cateva ore.

A lasat peria deoparte, luandu-si geanta si cheile, si iesind din apartament. S-a dus glont spre masina ei, urcandu-se in ea, si pornind spre liceu.

In mai putin de 30 de minute deja ajunsese in fata liceului. A coborat din masina, intrand in incinta liceului.

Pe hol s-a intalnit cu Laurie, care parea putin agitata.

-S-a intamplat ceva? intreba Riza, vazandu-i fata lui Laurie.

-Nu, nimic, spuse dintr-o suflare, luand-o din loc.

-Prea multa agitatie, isi spuse blonda, continuand sa mearga.

*

-Hei, Al, Ed, ii saluta blonda pe cei doi frati.

-Buna, Winry, spuse Al, Ed doar zambindu-i.

Al se grabi sa se indrepte spre clasa lui, iar Ed o lua intr-un colt pe Winry.

-Hei, vroiam sa te intreb, esti bine? spuse blondul cu o voce ragusita.

Winry se inrosi toata, mai ales va distanta dintre ei era mica.

-D-da, raspunde blonda, mai mult balbaindu-se.

In clipa a doua se trezi impinsa in perete. Ed isi puse mana ca o bariera, impiedicand-o pe Winry sa plece.

-Ed...ce ai? il intreba pe blond, neintelegand ce l-a apucat.

-Nimic, spuse calm, apropiindu-si fata de a ei.

Winry inghiti in sec, dandu-si seama ce vrea el sa faca.

-Mereu...mi-ai placut, ii sopti Ed, dandu-i o suvita de par dupa ureche.

Winry doar il privea in ochi, avand pulsul peste ritmul normal. Si faza era ca niciun elev nu se afla pe hol.

Acum s-au gasit si ei sa stea in clase? gandi Winry.

Mereu mi-a placut de Ed, dar faptul ca reactioneaza atat de rapid, si chiar ciudat, ma face sa vreau sa reusesc sa scap. Winry isi inchise ochii.

-Nu te speria, iti e frica de mine? se auzi din nou vocea ragusita, facand-o pe Winry sa-si deschida ochii.

Sincer? As fi zis da. Adica, se comporta ciudat.

-Nu, doar ca, spuse dar se opri, in momentul in care Ed incepea sa-si apropie fata mai mult de a ei.

Si-a inchis ochii, si a asteptat ca impactul sa se intample. Ar fi vrut sa tipe sa se opreasca, dar parca nu putea scoate niciun sunet.

Winry's POV

In momentul in care buzele lui le-a atins pe ale mele, am simtit cum picioarele mi se inmoaie, iar inima inceteaza sa mai bata. Nu-mi doream asta cu adevarat, nu in asa fel.

Nu i-am permis sa ma sarute, dar el nu se lasa batut. Imi tineam buzele lipite.

La un moment dat a spus:

-Chiar imi placi, apoi si-a lipit din nou buzele de ale mele.

Nu am mai suportat asta, si l-am impins cu toata forta care o aveam, Ed aproape cazand jos. L-am privit cateva secunde, vazandu-i fata nedumerita, apoi am plecat de acolo.