"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

"Daca o iubesti, nu o lasa sa plece..."

-Chiar pleci? ma intreba Megan, pentru a nustiu cata oara.

-Da, Megan, i-am raspuns, luand inca un geamantan de pe dulap.

L-am pus pe pat, incepand sa pun haine in el. Megan veni langa mine, prizandu-mi mana.

-Nu pleca...mormaii ea, uitandu-se fix in ochii mei.

Am oftat, tragandu-mi mana, si ducandu-ma la sifonier. Am mai luat cateva haine in mana, sub privirile lui Megan.

-Il iubesti, dar totusi pleci, spuse bruneta.

M-am uitat urat la ea, nezicandu-i nimic. Avea dreptate? Oare chiar il iubeam, dar nu-mi dadeam seama? Atata de oarba puteam sa fiu? Nu, orice ar fi, nu pot vorbele lui Megan sa ma opreasca din drum. Am continuat sa pun hainele in geamantan, deodata auzindu-se un ciocanit in usa.

Deschid eu, mi-a zis Megan.

Am dat din cap, ea ducandu-se sa vada cine e, iar eu continuam sa fac bagajul. Megan reveni in camera.

-Cine era? o intreb.

Ea se uita la mine, parca cu teama, apoi se dadura doi pasi in stanga. Din spatele ei aparura o silueta masculina. Nu i se vedea fata, deoarece tinea un buchet de flori in fata. Dar mi-am putut da seama cine e, dupa parul ce era putin ciufulit.

-De ce l-ai primit? o intreb pe Megan.

Aceasta se facu ca ploua, neraspunzandu-mi.

-Imi pare rau, se auzi vocea lui, luandu-si buchetul de flori din fata.

Mi-am dat ochii peste cap, ignorandu-l.

Si uite cum dintr-o femeie blanda, m-am transformat intr-una rece. Dar merita, el chiar merita. Dupa ce m-a ranit, cotinua sa-si ceara scuze, crezand ca  e atat de usor sa-l iert. Dar nu e..

-Eu va las, aveti de discutat..a mormait Megan, iesind din camera.

Roy a lasat buchetul de flori pe birou, apropiindu-se de mine. Mi-ar ridicat privirea spre el, incruntandu-ma la el. Nu i-am zis nimic, ci doar am inchis fermoarul geamantanului, punandu-l langa dulap. M-am asezat pe pat.

-Te rog sa pleci, i-am zis cu o voce neutra.

S-a asezat pe pat langa mine, privindu-ma cu ochii aia negrii. Mi-am mutat privirea in fata, el luandu-ma de mana. N-am zis nimic, ci doar mi-am tras mana dintr-a lui.

-Imi pare rau pentru tot, imi zise.

-Bine ca iti pare, dar e degeaba. M-ai ranit deja, degeaba iti ceri scuze, i-am trantit cuvintele astea, deja enervandu-ma putin.

M-am ridicat de pe pat, luandu-l de brat, si ducandu-l la usa. Am deschis-o, iesind amandoi afara.

-Adio, am zis cu o voce rece, intrand inapoi in apartament, si inchizandu-i usa in nas. In urmatoarea clipa ma busira plansul. M-am intors in cmaera, trantindu-ma in pat, si dand frau liber lacrimilor.

*

-Riza chiar pleaca? ma intreba Hughes.

Amandoi am intrat intr-o sala goala de clasa, asezandu-ne intr-una din banci, pentru a putea vorbi in liniste.

-Da...am zis cu o voce joasa.

Hughes se uita la mine, privindu-ma confuz.

-De ce? intreba.

Ce ii puteam zice? Simt nevoia sa ma descarc, dar parca imie teama sa nu fiu judecat pentru ce i-am facut ei. Nu aveam de ales, si nici nu mai puteam tine in mine.

-Pai stii...si am inceput sa-i povesc tot. 

Fiecare detaliu, tot. I-am zis cum am inceput sa ma indragostesc de ea. Nu am regretat nimic, deoarece nu mai suportam chinul asta. Dupa ce am terminat, Hughes ma privi uimit.

-Te-ai indragostit de Riza, si te-ai culcat cu ea? intreba brunetul.

Am dat incet din cap, simtindu-ma vinovat.

Hughes imi puse mana pe umar, facandu-ma sa-l privesc fix in ochi.

-Dcaa o iubesti, nu o lasa sa plece..imi spuse calm.

M-am uitat la el, nezicandu-i nimic. Dar avea dreptate,  nu o puteam lasa sa plece. Nu acum cand m-am indragostit nebuneste de ea. M-am ridicat grabit din banca, iesind imediat din clasa, indreptandu-ma spre blocul unde locuieste.

In drum spre locul asta, nu am ezitat sa o sun pe Megan, pentru a vedea cand are avion spre New York.

-Alo, Megan? Stii cand are Riza avion? am intrebat-o direct, virand la stanga.

-La 6, imi raspunse.

Ceasul e 4:56, asta inseamna ca deja a plecat la aeroport.  Am luat-o la stanga, indreptandu-ma spre acest loc. Sper sa reusesc sa o conving sa ramana.

In maxim 20 de minute deja ajunsesem in fata aeroportului. Am coborit grabit din masina, intrand direct inauntru. O cautam cu privirea, sperand sa dau de ea.

Dupa cateva minute de invartit in cerc, m-am decis sa intreb daca zborul catre New york a decolat. 

-Roy!! mi-am auzit numele strigat, facandu-ma sa ma itorc spre persoana a carei voce ii apartinea. Era Megan.

-Hei, stii ceva de Riza? A plecat? o intreb.

Aceasta isi lasa privirea in jos.

-Da...nu am reusit sa o conving sa ramana, mormaii trista.

Nu a mai zis nimic. Nu pot sa cred ca plecase? Oare o s-o mai vad? 

-Haide, te duc eu acasa, i-am zis lui Megan. Ne-am indreptat amandoi spre iesirea din aeroport.

-Chiar o iubesti? ma intreba Megan.

Am dat afirmativ din cap.

-Chiar o iubesc. E o persoana asa simpla si simpactica, suier.

Ne-am urcat amandoi in masina, oprindu-ne in fata unei cafenele.

-Haide sa bem un ceai, i-am zis.

Am intrat amandoi in cafenea, asezandu-ne la o masa libera, ce era situata mai in spatele localului. Ospatarul veni sa ne ia comanda. Am spus fiecare ce vrem sa comandam, apoi a plecat, noi doi vrand sa incepe o conversatie.

-Si cum ai cunoscut-o pe Riza? intreba bruneta.

M-am uitat la ea, privind visator.

-Pai..am dat accidental peste ea, in timp ce aveam cateva dosare in mana. Ne-am lovit unul de altul, practic. La inceput am crezut ca e o eleva, apoi ea mi-a zis ca e secretara in liceu. Am ramas surprins la inceput. Parea asa tanara...Dupa, intr-o seara de iarna, dupa ce se terminase programul, si trebuiam sa plecam acasa, masina ei se defectase.  Am dus-o eu acasa cu masina mea..Dar faza care m-a panicat cu totul, a fost cand am gasit-o lesinata in curtea liceului. Am crezut ca a murit..Ma speriasem de a binelea. Am dus-o la spital, unde ni s-a zis ca are o cadere de calciu. In aceeasi zi, ne-am sarutat..A fost un sentiment placut, care mi-a trimis fiori prin tot corpul. Si au fost si alte faze intamplate intre noi doi, incat m-au facut sa ma indragostesc nebuneste de ea.

Megan ma asculta curioasa.

-Ce dragut...a mormait.

Am zambit slab, gandindu-ma la toate fazele dintre noi doi.

-Dar tu de cand o cunosti? intreb si eu la randul meu.

-Ne stim de mici. Am copilarit impreuna, spuse bruneta.