"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 32[Final]

Dupa 2 ani...

-Hawkeye Riza, de buna voi si nesilita de nimeni, il iei in casatorie pe Roy Mustang? 

Inima imi tresara de bucurie, iar corpul tremura din cauza emotiilor pe care le aveam.  Azi urma sa-l iau pe Roy de sot,azi era ziua cea mare. S-au intamplat atatea in ultimii doi ani, incat astea ne-au facut mai puternici. Am trecut prin atatea intamplari mai putin fericite, dar care mai mult ne-au apropiat, si ne-au facut sa ne iubim mai mult. Acum puteam spune ca era cu adevarat fericita.

-Da! am spus tare si raspicat, imediat simtind o lovitura in burtica. Se bucura si el, sau ea..

Si lucrurile vestile bune nu se termina. Eram insarcinata in sase luni. Asta ma facea si mai fericita. Ce imi puteam dori? Aveam alaturi barbatul care imi dovedise cat de mult ma iubeste, iar  peste ceva timp urmeaza sa fim trei.

-Flashback acum 5 luni-

Trecusera cateva luni de la moartea mamei mele. A fost o perioada urata din viata mea, care m-a schimbat. A fost o lovitura de la viata, pe care nu ma asteptam sa o primesc. Norocul mi-a fost ca Roy a fost mereu langa mine, sa ma sprijine. A fost umarul pe care puteam plange. Asta m-a facut sa il iubesc si mai mult. Dupa cateva zile de la inmormantare, m-am mutat cu el. Chiar daca la inceput era incapatanata si refuzam mereu, intr-un final la sutele de rugaminti, am acceptat. Si ma bucur ca am facut-o.. 

Azi urma sa mergem la spital, deoarece starea mea de sanatate nu era una tocmai ok.  Chiar daca am refuzat la inceput sa merg, spunand ca o sa fiu bine, n-am scapat de Roy, si pana la urma a trebuit sa accept.

-Nu putem sa ne intoarcem? l-am intrebat din nou pe brunet, inainte sa intram in cladirea numita spital.

-Nu. Ma ingrijoreaza starea ta de sanatate..a spus calm.

-Dar nu-mi plac spitalele, am spus inghitind in sec.

Am privit cladirea de sus in jos, amintindu-mi de ziua in care am venit exact in acelasi spital, ca sa recunosc trupul fara viata al mamei mele. De atunci nici ca am mai intrat in vreun spital...

Priveam sceptica intrarea spitalului, simtind mana calda a lui Roy, impreunandu-se. Mi-am mutat pirvirea spre el.

-O sa fie bine, a spus bland,sarutandu-ma lung pe obraz.

Am aprobat din cap, apoi amandoi am intrat inauntru. Am urcat scarile pana la etajul doi, intrand in primul cabinet de pe stanga. Inauntru se afla o femeie de vreo 30 si ceva de ani, stand pe scaunul de birou, uitandu-se pe niste foi.

-Buna ziua..am spus nesigura.

Aceasta si-a ridicat privirea din hartii,uitandu-se la noi.]

-Buna ziua, dragilor, a spus cu o voce blanda.

Ne-a spus sa luam loc pe cele doua scaune din fata biroului, dupa ne-a intrebat pentru ce am venit. Roy mi-a luat-o inainte, spunand ca eu nu ma simt prea bine de cateva zile incoace. Doctorita s-a uitat lung la mine, apoi i-a spus lui Roy sa iasa afara din cabinet. Brunetul a iesit din cabinet, ramanand numai noi doua.

Aceasta s-a ridicat de la birou, indreptandu-se catre un dulap. L-a dreschis, scotand un material de culoare verde inchis. Apoi a venit spre mine,spunandu-mi sa o urmez. M-am ridicat de pe scaun, urmand-o pana la un fel de pat, cu o draperie, sau ceva de genul. Mi-a dat materialul, realizand ca e un fel de camasa de spital, spunandu-mi sa o imbrac. Am tras draperie, imbracandu-ma cui acea camasa.

Dupa cateva secunde, doctorita a tras draperie, spunandu-mi sa ma asez pe patul ala, sau ce era.

M-am intins, vazand-o pe doctorita cum isi pune niste manusi.

**

-Felicitari, esti insarcinata in 4 saptamani! a spus femeia entuziasmata.

Ochii mi s-au marit, ridicandu-ma brusc de pe pat, nevenindu-mi sa cred ceea ce tocmai am auzit.

-Usor cu miscarile astea bruste. Esti abia in primele saptamani de sarcina, trebuie sa ai grija... mi-a spus calma.

Mi-am dus mainile la abdomen, privind speriata. Nu-mi venea sa cred ceea ce tocmai mi-a spus.. Voi fi mama.. Golul lasat de pierderea mamei mele, o sa fie umplat cu faptul ca eu insami o sa fiu mama.

M-am sprijinit de pat, inca fiind socata.

-Sa-l anunt si pe domnul de afara? m-a intrebat doctora.

Am dat din cap in semn ca nu, spunandu-i ca intai vreau sa ma linistesc. Am tras draperie, debarasandu-ma rapid de camasa asta cu miros de spital. M-am imbracat cu hainele mele, tragand din nou draperia, vazandu-l pe Roy din nou inauntru. Am inghitit in sec, gandinu-ma ca poate nu o sa accepte copilul acesta.

-Este totul in regula, doamna? a intrebat Roy.

Doctora a dat din cap in semn ca, eu asezandu-ma la locul meu, langa brunet.

-Nu numai ca este bine, insa am si o veste buna, a spus vesela.

Am inghitit in sec.

-Doamna este insarcinata in 4 saptamani.

Am inghitit iar in sec, uitandu-ma la Roy, vazand cum i se formeaza un zambet pe fata, aproape sarind de pe scaun.

-Vorbiti serios? a intrebat socat.

Doctora a dat din cap in semn ca da, Roy ridicandu-ma de pe scaun, imbratisandu-ma.

-Felicitari, dragii mei, a spus femeia.

-Multumim, a spus Roy fericit.

Am schitat un zambet slab. De ce imi era teama?

Roy a platit consultatia, pe urma amandoi iesind din cabinet.

-Riza, nu-ti fie teama de ceva. Nu ai idee cat de fericit m-a facut vestea asta, mi-a spus Roy, imbratisandu-ma iar.

-Dar nu ma asteptam la asta..am spus.

Roy mi-a spus ca totul o sa fie bine. Ca o sa fim o familie fericita. 

-End of flashback-

-Roy Mustang, de buna voie si nesilit de nimeni, o iei in casatoria pe Riza Hawkeye? a intrebat ofiterul starii civile.

-Da! a raspuns Roy hotarat.

Dupa 5 ani... 

Au trecut 5 ani de cand eu si Roy ne-am casatorit, si de cand am adus pe lume o fetita perfect sanatoasa, pe nume Rachel. E o scumpete de fata, si o iubim amandoi la fel de mult. Nu-mi vine sa cred cat de repede au trecut anii, si uita-ne acum, formand o familie fericita. Roy e in continuare directorul liceului, in timp ce eu am devenit profesoara de engleza, numai ca la alt liceu. Din cate am inteles, Laurie a demisionat si s-a mutat in Sant Louisiana.  Asta dupa ce incercat sa ne desparta pe mine si Roy, dupa ce a aflat ca suntem impreuna de 3 ani. Roy si Hughes sunt in continuarea buni prieteni, iar fetita lui o indrageste mult pe micuta Rachel. Ne vizitam cat putem de des, si ne inteleg de minune toti. 

In urma unei vizite in Londra, Dane a decis sa se mute aici, si sa lase America. Asta dupa ce s-a cunoscut cu Megan, acum ei fiind logoditi, urmand si nunta la anul. Nu am ezitat nici sa i-l prezint lui Roy pe Eren, un verisor mai indepartat ce locuieste in Germania. Nu ne mai vazusem de multi ani, si cand a venit aici in vizita, a ramas socata sa vada ca deja am un copil, si ca aproape m-am asezat la casa mea. 

Acum in prezent nu-mi mai pot dori nimic. Am tot ce isi poate dori o femeie. Un sot ce-o iubeste, un copil minunat, prieteni adevarati, absolut tot. Am trecut prin multe ca sa ajung aici, am palns, am si ras, dar asa e viata. Avem parte si de suisuri, dar si de coborasuri.

Sfarsit.

Heii. Decii, asta a fost. Inca o carte incheiata...Sincer am un sentiment ciudat ca o inchei. Vreau sa va multumesc tuturor celor care ati citit aceasta carte, nu tocmai excelenta. In special vreau sa-i multumesc si Antoniei(SsWhisk13), care m-a mai ajutat cu o descriere,  cu o idee, alea alea:* 

Va multumesc mult ca ati citit ♥ , si scuze ca e asa scurt finalul...