"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 26

Dupa cateva zile...

Au trecut cateva zile de cand Roy a fost externat din spital, si se putea intoarce la liceu. Acum ne aflam amandoi la mine in apartament, avand o mica cearta.

-Nu poti pleca, Riza! spuse el pe un ton autoritar, in timp ce eu asezam hainele in geamantan.

Se pare ca zabovisem prea mult in Londra, si trebuia sa ma intorc in New York, pentru ca, dupa spusele lui dane, seful meu m-a chemat acolo.

-Dar trebuie, am zis.

Am inchis fermoarul geamantanului, si m-am asezat pe pat, Roy venind langa mine.

-Nu ma parasi, din nou...a zis pe un ton trist, asta facandu-ma sa ma cutremur.

Nu am spus nimic, ci doar i-am luat mana intr-a mea, continuand sa-l privesc fix in ochi.

Si-a tras mana dintr-a mea, si cand credeam ca vrea sa plece, m-am trezit luata in brate de el. Am stat asa cateva minute bune, eu inca gandindu-ma ce sa fac. 

-Stii, as vrea sa raman, dar e cam aiurea ca ma intorc asa din senin. Am plecat fara sa spun de ce, si acum ma intorc la fel, fara a spune cecva, ii zic, iar el imi dadu drumul din imbratisare.

Nu zise nimic, ci doar se ridica de pe pat, spunandu-mi ca va veni ca sa ma duca la aeroport. A iesit pe usa, trantind-o in urma lui,si lasandu-ma cu ochii in soare. 

*

-Ai convins-o sa ramana? intreba Hughes, fiind curios pana peste cap.

Roy dezaproba dezamagit, spunandu-i ca tot vrea sa se intoarca in New York. Roy se aseza plictisit la birou, incercand sa se concentreze pe niste acte pe care le avea in fata ochilor. Dra misiune esuata. gandul ii zbura la ea, si la faptul ca o sa plece din nou.

-In curand incep cursurile, iar tu ai cam lipsit o vreme din peisaj. Revin-o cu picioarele pe pamant, totul va fi spre bine, ii incuraja Hughes, iesind din birou, si lasandu-l singur pe brunet.

-Spre bine pe dracu, sopti Roy nervos.

*

-L-am vazuut pe director, tipa Ed in urechile lui Winry, aceasta uitandu-se uimita la el.

-Unde? se repezi blonda sa intrebe.

-Era pe hol, raspunse Ed.

-Singur?

Acesta aproba dand in cap.

-La naiba atunci, pufuii Winry dezamagita.

Riza's pov

Terminasem de facut ultimele lucruri pe care mi le propusesem, si cand sa ma asez linistita in pat, o bataie puternica se auzi in usa, ceea ce ma facu sa tresar, si sa alerg ca o furtuna catre usa. Cand am deschis-o, era sa ma aleg cu un pumn zdravan din partea lui Megan,care se pregatea sa mai bata odata.

-Ce arde? o intreb, nedumerita, privindu-i fata usor nervoasa.

Aceasta nu imi raspunse, ci doar intra ca o vijelie in apartament.

-Tot vrei sa pleci? ma intreba.

Mi-am dat ochii peste cap, realizand ca inca nu sa incheiat subiectul cu plecarea mea.

-Hai sa nu facem din asta o drama, am raspuns sec, asezandu-ma pe canapeaua din living, si privindo pe Megan cum mai are putin si ia foc.

-Deci pe bune, tie iti pasa de cineva de aici? m-a intrebat cu o voce lipsita de vreun sentiment.

-Da, normal. Dar crede-ma ca nu pot ramane. Bun, sa zicem ca ma intorc la liceu. Ce-o sa se intample? O sa am o relatie secreta cu Roy, si o sa ma sarut cu el pe ascuns? am intrebat-o, curioasa fiind ce raspunse o sa-mi dea.

-Daa, exact ca in telenovele, raspunse Megan entuziasmata, ca mai avea putin ca dadea din picioare, si ar fi chitait ceva pe limba ei.

Mi-am dus o mana la cap, privind-o pe Megan nedumerita. Imi lipsese sa o vad asa...exact cum era ea mereu. Cu toata intamplarea cu Roy, o fost tot timpul serioasa, si nici macar o gluma n-a scos pe gura. Daca nu eram si eu atat de preocupata cu Roy, as fi dus-o la un control, ca sa fiu sigura ca nu a patit nimic.

-Nu se poate. Eu nu vreau asta. Si nici nu vreau ca sa intre in belele din cauza asta, i-am zis.

-Dar de ce nu va casatoriti, ca totul sa fie ok? m-a intrebat bruneta.

-Nuu, nu vreau asta. Nu inca, i-am raspuns..

Megan pufui dezamagita de raspunsul meu, dar intrebarea ei ma pusese pe ganduri. 

-Asculta, ma conduci la aeroport? am intrebat-o, amintindu-mi brusc ca peste maxim 3 ore am avionul.

S-a uitat cu niste ochi tristi la mine, dar eu doar am incercat sa schitez un zambet fals, dar nu prea mi-o reusit. Intr-un final a aprobat din cap, iar eu am tras-o de mine, tarand-o pana la mine in camera, pentru a ma ajuta cu ce sa ma imbrac. Deobicei nu fac asta, dar acum trebuia cumva sa schimb subiectul.

Dupa ce mi-a rascolit tot sifonierul, scumpa mea prietena imi alesese o rochita de vara, pana la genunchi, pe un fel de turcoaz, la care imi asortase o pereche de balerini albi.

-Pentru asta mi-ai rascolit tu intreg sifonierul..am zis ca pentru mine, privind rochia, pe care nici macar nu stiam ca o am.

M-am dus la baie, imbracand-o, si costatand ca nu imi sta deloc rau cu ea. Chiar imi placea cum imi venea, iar culoarea ei imi dadea o stare de bine. Cand am iesit din baie, si Megan ma vazu, o ramas holbandu-se ca la felul 14. Cand am vrut sa-i spun ceva, soneria de la usa se auzi, semn ca Roy o ajuns mai devreme decat trebuia.

M-am grabit sa ajung la usa, ca sa deschid.

-Nu trebuia sa vii la 5? l-am intrebat direct, fara sa-l las sa zica el primul ceva.

-Niciodata nu e rea devreme, cand e vorba de tine, rostise, apropiindu-se de mine, si sarutandu-ma dulce.

Din spatele meu se auzi cateva chitaieli, dandu-mi seama ca Megan asistase la toata scena asta mai mult sau mai putin romantica. Roy se trase din sarut, mutandu-si privirea pe Megan, privind-o nedumerit.

-Hei, nu stiam ca esti aici, ii spuse, facandu-i incet cu mana.

Megan nu zise un cuvant, ci doar se intoarse in living. L-am luat de mana pe Roy, tragandu-l inauntru, el inchizand usa in urma lui.  M-a lipit de peretele din spatele meu,  sarutandu-ma din nou.

-Haideti amorezilor, vreau sa mai stam la povesti, a strigat Megan din camera cealalta, Roy rupand sarutul in momentul in  care a auzit-o. M-a luat de mana, si amandoi ne-am dus in living, Megan privindu-ne suspicios.

*

Timpul trecura pe nesimtite, iar acum ne aflam in aeroport, unde imi luam ramas bun de la cei doi. Am imbratisat-o strans pe Megan, iar pe Roy l-am sarutat cat demult am putut. Si cand zic mult, inseamna ca amandoi ramasesem fara suflu. Dupa, am plecat cu pasi marunti spre poarta de imbarcare, neuitandu-ma inapoi, si abtindu-mi cu greu lacrimile.