"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 25.

- S-a trezit! a strigat o asistenta, venind spre noi cu pasi grabiti.

M-am ridicat imediat de pe scaun, venind inaintea ei. Megan era si ea in spatele meu.

-Avem vesti bune..s-a trezit, din nou a rostit asistenta, eu simtind cum inima imi salta de bucurie.

-Vorbiti serios? intreb, nevenindu-mi sa cred ce imi aud urechilor.

-Vorbesc cat de serios se poate. S-a trezit in urma cu cateva minute. E un miracol. Medicii ii dadeau slabe sanse din a se mai trezi, spuse aceasta.

Am simtit cateva lacrimi in coltul ochilor, iar un zambet se forma pe fata mea palida.

-Pot sa il vad? am intrebat.

Asistenta ma privi in ochi, apoi imi zambi sincer, punandu-si o mana pe umarul meu.

-Momentan nu poti, trebuie sa il consulte un doctor. Sa vada cum reactioneaza. Dupa promit ca o sa te anunt imediat cand poti sa il vezi, a zis, dupa scuzandu-se si plecand.

M-am intors cu fata spre Megan, sarindu-i in brate, si imbratisand-o strans.

-Totul spre bine, Riza, a soptit, mangaindu-ma pe spate.

-Ma scuzati... s-a auzit o voce de baiat, venind din spatele meu. M-am desprins din imbratisare, intorcandu-ma cu fata la el. In fata mea stateau Edward si Winry, care ma priveau uimiti.

-Dvs., aici? a intrebat Winry cu vocea surprinsa.

-Da, m-am intors..., am raspuns.

-Stiam eu! aproape a strigat Winry, Ed incrutandu-se la ea.

I-am luat pe cei doi deoparte, intrebandu-i ce cauta aici.

-M-a trimis mama, ca-l vizitez pe director..mormaii Ed.

-De ce va-ti intors? Si de ce ati plecat? intreba Winry.

M-am uitat la ea, nezicand nimic. Ce as putea sa le zic? Pana la urma sunt niste copii, care nu isi pot tine gura. Deci e mai bine sa inventez ceva.

-Am venit inapoi pentru ca, trebuie sa imi fac cateva controale de rutina.

-Va simtiti bine? a intrebat blondul.

Am raspuns ca da. Dupa, le-am spus cum se simte Roy, si ca ar trebuii sa plece acasa, pentru ca stau degeaba, ca nu primeste vizite azi. Cei doi au plecat, nu inainte sa-mi spuna ca ma asteapta inapoi la liceu. Chiar, ce voi face in continuare? Imi voi lasa balta serviciul, pe care si asa il destest, din New York, si ma voi intoarce la liceu? Nici nu m-am gandit la asta.

M-am intors inapoi la Megan, asezandu-ne inapoi pe scaune, si asteptand ca asistenta sa-mi poata da voie sa-l vad.

-Conversatie Ed si Winry-

-Crezi ca de asta s-a intors? a intrebat Edward, in timp ce amandoi ieseau din spuital.

-Mai mult ca sigur ca nu. Sunt spitale bune si acolo unde a fost, i-a raspuns Winry, fiind sigura pe ea.

-Si atunci?

-Il iubeste, e clar. E aici pentru el, suiera blonda, inaintand.

Ed o ajunse din urma, inca gandindu-se daca are dreptate in ceea ce spune.

-Dar de ce o fi plecat? a mai intrebat blondul.

-Asta doar ei doi stiu, a raspuns.

-Ei doi? intreba din nou, uitandu-se confuz la ea.

-Sunt sigura ca si el are o parte de vina pentru plecarea ei, ii raspunse

*

-Domnisoara Riza? intreba asistenta de mai devreme, facandu-ma sa-mi deschid ochii imediat, si sa sar ca arsa de pe scaun.

-Aici, am zis.

-Il puteti vedea, a spus cu un zambet calm pe fata.

N-am mai stat nicio secunda in plus, ci m-am dus direct in salonul lui, dand buzna fara pic de rusine.

-Roy! aproape am tipat, el uitandu-se confuz la mine.

-Riza, tu aici? intreba uimit.

M-am asezat la marginea patului, luandu-l de mana.

-Chiar eu, am zis, stragandu-i mana intr-a mea.

A ridicat cealalta mana, cu ea mangandu-mi fin obrazul. Imi abtineam cu greu lacrimile, inca simtindu-ma vinovata pentru starea in care a fost, si inca e.

M-am apropiat mai mult de el, luandu-l in brate, si imbratisandu-l strans.

-Stiam eu ca ma iubesti, a soptit.

M-am desprins din imbratisare, privindu-l cum isi etaleaza zambetul, care mereu m-a dat gata.

-Chiar te iubesc, soptesc, apropiindu-ma din nou de el, si cuprinzandu-i buzele intr-un sarut, pe care sigur amandoi ni-l doream. Simteam din nou acei fiori, pe care nu-i mai simtisem de mult timp. Toate bune si frumoase, dar trebuia sa ne oprim, inainte ca un doctor sau vreo asistenta sa dea buzna in salon.

Am intrerupt sarutul, Roy privindu-ma confuz. Mi-am pus un deget pe buzele lui moi, spunandu-i ca avem timp sa ne iubim. El zambi draceste, tragagandu-ma aproape de el, si stragandu-ma in brate la pieptul lui.

-Ma bucur ca tu ai fost prima persoana apropiata, pe care am vazut-o dupa ce m-am trezit, a spus melancolic, sarutandu-ma pe cap.

Cand am auzit cele spuse, picioarele mi s-au inmuiat, si sincer nu stiam ce sa zic. Am mai stat imbratisati cateva minute, pana cand pe Roy a inceput sa-l doara operatia, si a trebuit sa se intinda.

-Si te intorci la liceu? m-a intrebat, iar eu am inghitit in sec.

M-am asezat pe scaun, in timp ce el astepta un raspuns.

-Nu stiu, i-am zis.

Roy nu a mai zis nimic, ci doar continua sa ma priveasca cu niste ochi blaijini, ceea ca ma facu sa simt fiori pe sina spinarii. As vrea sa ma intorc la liceu. Dar ar fi aiurea, pentru ca am plecat fara sa dau o explicatie, si acum sa ma intorc din senin cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Am continuat sa ne privim in ochi fara a ne spune ceva..Asta pana cand Megan dadu buzna in salon.

-Hei..mormaii ea.

-S-a intamplat ceva? am intrebat.

-Nu, doar ca ma plictiseama singura.

-Laurie si Hughes sunt aici? a intrebat Roy.

Megan a dat din cap in semn ca nu.

-Dar au fost, am zis eu.

Megan s-a asezat pe scaunul de langa mine, nezicand ceva. Era o liniste mortala, ceea ce ma cam enerva. Dupa atatea timp de asteptat, de ce tacem cu totii? Mi-am dres vocea, cei doi uitandu-se la mine.

-Cum e in New York, a intrebat brunetul.

-E frumos..

-Si te intorci? continua Megan.

-Cred ca da, am raspuns.

Roy ma privi putin trist, iar apoi isi muta privirea pe Megan, care ea se uita la mine cu o privire incruntata. Ma simt ciudat, ajutor.