Capitolul 6.

104 12 2
                                    

Ma plimbam pe strazile orasului, bucurandu-ma de primele zile ale lunii martie. Ma bucuram de timpul liber pe care il primisem pe neasteptate. Dupa incidentul din ziua aceea, Laurie nu m-a lasat sa vin imediat la scoala, asa ca mi-a dat liber 2 saptamani. Timp in care venira si analizele. Se pare ca aveam o cadere de calciu, iar acumulata cu oboseala si stresul a cauzat lesinul.

Cu Roy nu m-am mai vazut din aceeeasi zi. Si sincer nu prea as vrea sa-l vad, sa-l privesc in ochi dandu-i"Buna Dimineata", sincer nu vreau.

Am trecut peste faza aia, dar mi-e teama sa nu ma indragostesc de el.

In timp ce ma plimbam, pe langa mine trecu un barbat inalt, si cu ochelari, recunoscandu-l imediat.

-Domnule Hughes, strig iar acesta se opri, intorcandu-si capul.

Ma observa si zambi, venind spre mine. Domnul Hughes, pardon, Maes Hughes era profesorul de sport la liceu, si un om foarte ok, cu o fetita de-a dreptul dragalasa.

-Domnisoara Riza, nici nu v-am vazut. Cum va simtiti? ma intreba imediat acesta.

-Ma simt bine, ce faceti pe aici? il intreb si eu la randul meu.

Maes imi spuse ca are liber 2 ore de la scoala, si ca se duce la o cafenea, intrebandu-ma daca vreau sa vin cu el. Am zis de ce nu, oricum altceva mai bun nu cred ca aveam de facut.

Am intrat in prima cafenea, unde amandoi am comandat cate un ceai, incepand sa vorbim pana venea comanda.

Si cum ii era obiceiul, imi mai daduse inca o poza cu adorabila lui fetita. Cred ca aveam acasa un album intreg.

-Uhm, auziti, Roy cum este? il intreb pe Maes, sperand sa nu regret ca am intrebat de el.

-Off, Roy...ofta in timp ce isi dadu jos ochelarii de la ochi, stergandu-i.

Nu-mi spune, n-are cine ii mai cara dosarele si imi duce dorul, huh?

-Pai e okay, doar ca de la un timp e foarte visator, e prezent doar ca persoana, in rest pare total absent, marturisi Maes, parand tulburat. Din cate am observat, el si Roy par ca sunt prieteni buni.

Bun teatru domnule Mustang, bun teatru. Daca as putea, as si aplauda.

Intre timp comanda veni, amandoi incepand a ne savura ceaiul.

Dupa o ora si ceva in care am vorbit, veni si timpul sa plecam. Si daca tot m-am intalnit cu Maes, m-am gandit sa fac o vizita la liceu. Chiar daca de luni ma voi intoarce.

Maes fu de acord, si chiar se oferi sa ma duca cu masina. E un om atat de bun..

Dupa cateva minute ajunsesem la liceu, unde m-am grabit sa intru mai repede.

Pe holul principal ma intalnisem cu Ed si Winry, care de cum m-au vazut, mi-au sarit in brate. M-au luat prin surprindere.

Winry parea ca se bucura ca ma vede, iar Ed zambea si el.

Dupa asta, m-am dus direct in biroul meu, unde nu era nimeni, si nici usa nu era incuiata. Am intrat rapid, asezandu-ma la birou. Fara sa vreau, am dat peste o bucata de hartie impaturita, care se afla la marginea biroului. Am luat-o, desfacand-o, observand ca e o scrisoare. Un scris cu cerneala neagra si dezordonat se afla pe hartie. Daca nu ma insel, hartia mirosea a alcool.

"Imi pare rau pentru faza din spital, Roy" asta scria pe hartia pe care am mototolit-o arucand-o pe jos.

Am iesit din birou, vrand sa ma duc la Roy, sa-i spun ca e ok si ca mi-a trecut. Da, stiu ca am zis ca nu vreau sa-l vad, dar parca nu ma lasa inima sa nu ma duc.

"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum