"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 31

O durere enervanta de cap ma impinse sa-mi deschid ochii, trezindu-ma intr-o incapere necunoscuta.

Mi-am plimbat privirea in jur, nedandu-mi seama unde ma aflu. Ce se intamplase mai devreme? Unde e Roy?
M-am ridicat in capul oaselor, in mometul in care am auzit sunetul provocat de apasarea pe clanta. Mi-am atintit privirea pe usa, asteptand ca aceasta sa se deschida. Usa s-a deschis incet, pe ea intrand Roy, tinand in mana o cana de culoare alba.

-Riza, te-ai trezit..a mormait brunetul, apropiindu-se de patul in care ma aflam.

Il priveam confuza, in timp ce el imi intindea cana, eu apucand-o bine cu mainile.

-Unde sunt? am intrebat.

-Esti la mine acasa, a raspuns Roy calm.

-De ce?

-Nu iti amintesti? m-a intrebat,tonul vocii schimbandui-se.

Am clatinat incet din cap, ducand cana la gura, sorbind din lichidul usor fiebinte. Roy nu mai zicea nimic, si asta ma ingrijora.

Brunetul a oftat lung, evitand sa ma priveasca in ochi.

-M-au sunat cei de la politie. Intr-adevar mama ta a murit, a spus cu juma de gura, si cu vocea stinsa.

Si-a dus o mana la gura, privindu-ma socata. M-am repezit sa-i iau cana de mana, sa nu-l verse. Riza s-a ridicat in picioare, ochii umplandui-se de lacrimi.

Roy pov

-NU SE POATE! a tipat cat de tare a putut, incepand sa planga si mai tare. Am incercat sa o iau in brate, dar m-a impins. Se uita speriata in jur, dand sa iasa din camera.

Eu incercam sa o iau in brate, ea ma impingea si tipa isteric la mine. M-a zgariat pe gat, mi-a dat palme peste fata. Pur si simplu isi pierduse mintile. A izbugnit in lacrimi, eu nu stiam ce sa fac. Tipa la mine sa plec acasa, chiar daca eu eram deja acasa. Tipa sa o las in pace, si cred ca m-a injurat timp de zece minute, fara sa se repete, si in 10 limbi diferite.

Intr-un final am reusit sa o iau strans in brate, incercand sa o calmez. S-a lasat moale in bratele meu, inca continuand sa planga si sa suspine. Ma durea sa o vad asa... A ramas fara mama, si o doare al naibi de tare.

Am asezat-o pe pat, asezandu-ma si eu la marginea patului, luandui-i mana intr-a mea. Lacrimile ii curgeau siroaie pe fata, mormaind ceva ce doar ea intelegea.

Ii sarutam mana, in timp ce ea nici nu ma privea. N-am vrut sa o las sa plece, nu in starea asta. Nici mie nu mi-a venit sa cred cand cei de la politie mi-au spus..

*

-Riza, esti bine? am intrebat-o.

Si-a afundat capul in perna, continuand sa planga in hohote.

*

Trecura cateva ore de atunci, iar Riza abia se mai calmase. Ma privea trista, in timp ce cateva lacrimi invadau obrajii. M-am apropiat de ea, cuprizand-o intr-o imbratisare stransa, ea afundandu-si capul in pieptul meu.

-Mama...amormait cu vocea stinsa.

Am oftat trist, in timp ce o mangaiam incet pe spate. Amandoi au tresarit, in momentul in care telefonul meu incepuse sa sune. Riza s-a tras din imbratisare, asezandu-se pe spate, in pat. Mi-am dus la buzunarul bulugilor, scotand din el telefonul. Am raspuns cu vocea inceata, dandu-mi seama ca sunt cei de la politie. Ma rugase sa o aduc pe Riza la spital, pentru a recunoaste corpul neinsufletit al mamei ei. 

-Nu o pot aduce maine? am intrebat, iesind imediat din camera.

-Nu se poate, trebuie astazi. Asa spune legea, mi-a raspuns politistul.

Am oftat stresat, spunandu-i ca o voi aduce, apoi am inchis apelul, intrand inapoi in camera. 

-Cand mergem? m-a intrebat Riza imediat cum am intrat.

-Imediat..Sigur vrei sa mergi? am intrebat-o.

A dat incet din cap, in semn ca da. Am iesit din nou din camera, luandu-i haina din curierul de pe hol. Cand m-am intors cu spatele, ca sa merge inapoi in camera, ea deja era in spatele meu. Chiar e dornica sa mearga?

M-am pozitionat in spatele ei, ajutand-o sa se imbrace cu paltonul de culoare neagra. Simtisem cum ii tremura tot corpul, ii era frica...Dupa ce mi-am luat si eu haina pe mine, eram gata de plecare. Am luat-o delicat de mana, indreptandu-ne spre iesirea din casa.

Ne-am urcat amandoi in masina, pornind motorul acesteia, iesind din curte, cu directia spital. 

*

In mai putin de o jumatate de ora, ajunsesem in fata spitalului. In jur era agitatie mare, zeci de oameni alergand de colo-colo. Agitatia asta era datorita incendiului din dupa amiaza asta, unde probabil cativa oameni si-au pierdut viata.

Riza a coborat grabita din masina, luand-o direct spre intrarea in spital. Am coborat si eu la randul meu, incercand sa o prin din urma. Cand am intrat inauntru, ea deja disparuse prin multime. Am oftat obosit, mergand cu pasi grabiti de-alungul holului. Ma strecuram printre asistente si pacienti, incercand sa dau de Riza. Unde disparuse atat de repede?

Urcasem grabit la etajul doi, sperand ca o sa dau acolo de ea. Paseam cu pasi lenti pe hol, incepand sa aud un planset infundat, si cateva sughituri intrerupte. Cand m-am apropiat mai mult, am vazut-o pe Riza ce statea in genunchi, cu palmele pe fata, plangand incontinuu. Langa ea se afla un doctor, ce ii spunea sa se calmeze, incercand sa o ridice de jos.

-Riza! aproape am strigat, apropiindu-ma de cei doi. 

Doctorul isi atinti privirea pe mine, iar Riza continua sa planga si mai tare. I-am facut semn doctorului sa plece, acesta facand intocmai. M-am pozitionat in fata Rizei, lasandu-ma pe vine, ca sa fiu la acelasi nivel cu ea. Mi-am intins mainile spre fata ei, dandu-i la o parte palmele de pe chip. Lacrimile ii curgeau siroaie pe chip, in timp ce obrajii ii erau palizi. Am ajutat-o sa se ridice, incercand sa o calmez.

-Riza, te rog linisteste-te, i-am spus calm, mangaindu-i incet palma stanga.

Ma privea speriata, incepand sa planga mai tare. Cu mana libera arata tremurand spre o incapere din fata noastra. Priveam confuz spre locul indicat, deoarece nu stiam ce se afla acolo. Am asezat-o pe unul din scaunele de pe hol, eu mergand sa vad ce arata. Cand am inceput sa ma apropii de incaperea aceea, am observat ca pe usa scria cu litere de tipar morga. 

Inima imi ramase pe loc, stiind de ce Riza incepuse sa planga atat de tare. Era locul undei trupul mamei ei se afla.