"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 11.

-Esti sigura de asta? intreba Ed, fiind putin curios.

Winry isi trase un scaun, asezandu-se la o masa cu Ed. A dat din cap in semn de aprobare.

-Se vede ca...exista o anumita atractie intre ei, se vede asta, suiera blonda, dandu-si o suvita de par dupa ureche.

Ed o asculta atent, incepand sa-i dea dreptate. Dupa faza de la liceu, e mai atent cu ea, nu mai vrea sa o raneasca.

-Nu stiu ce sa zic, spuse blondul, privind-o pe Winry.

-Si cu sedinta de acum o luna, am auzit ca  amandoi au venit impreuna, si au venit din afara liceului.

Ed facu ochii mari la cele auzite.

-Nu cred asta, il stiu pe Mustang de mult timp, mereu parea un om serios, ia spus Ed lui Winry.

-Nu uita ca aparentele inseala, mormai blonda.

*

-Riza vine maine? il intreba Laurie pe Roy, in timp ce amandoi ieseau din liceu.

-Cred, nu am mai vorbit cu ea, mormai el, inchizand usa.

-Dar ce a patit?intreba Laurie. Nu a venit de aproape 2 saptamani, continua ea.

-A avut niste probleme, minti brunetul, privind inainte.

Roy decise sa nu spuna ce a patit Riza, poate s-ar fi suparat daca ar fi zis. Si-a trecut mana prin par,frustrat,  gandul fugindu-i la ea. Nu mai vorbise de ceva timp cu Riza, si  asta il ingrijora.

*

Ma plimbam singura pe strada, bucurandu-ma de linistea din jur. Ceasul batea ora 5, iar afara aproape se intunecase. Ma temeam putin sa nu fiu concediata, deoarece am lipsit ceva timp de la liceu, si nu e chiar okay.

Dintr-o in fata mea aparu o silueta masculina. Era Ryan.

-Buna Riza, ma saluta acesta, zambindu-mi.

M-am incruntat putin la el, ma cam speriase.

-Buna, il salut ai eu.

Trec pe langa el, continuand sa merg. Ryan ma ajunse imediat din urma. Nu vreau sa fiu rea, dar nu prea vreau sa am nicio legatura cu el. Ii sunt recunoscatoare pentru acea zi, dar...nu vreau sa imi complice viata.

-De ce fugi de mine? intreba satenul, punandu-se din nou in fata mea.

Era un barbat dragut. Avea ochii verzi, si parul saten, ciufulit. Avea vocea putin groasa, si era mai inalt ca mine.

-Nu o fac, spun indiferenta, vrand sa plec.

Acesta ma prinse de mana, intorcandu-ma cu fata spre el.

-Am gresit cu ceva? ma intreba din nou, su doar privindu-l in ochi.  Fata de Roy, el avea o privirea calma, iar ochii lui nu exprimau acel sentiment rece..

Am inghitit in sec, smucindu-ma ca sa scap. Ryan ma tinea strans, deci nicio sansa.

-Lasa-ma sa plec, spun incet, smucindu-ma iar.

-Dar nu iti fac nimic, mormai satenul, privindu-ma fix in ochi.

Am incercat inca odata sa scap, dar fara succes. Mi-am inchis ochii, gandindu-ma ce sa fac. 

Dintr-o data simt buzele lui presate peste ale mele. Ce naiba l-a apucat? Imi dadu-se drumul la mana, si incerca sa ma sarute. Enervata fiind, mi-am adunat toate fortele, si i-am una. S-a dat in spate, privindu-ma. N-a mai apucat sa zica ceva, ca am luat-o la fuga, neuitandu-ma in spate.

Trebuia sa traversez strada, iar semaforul era rosu. Nu-mi pasa, trebuia sa ajung odata acasa. Eram pe trecere, iar dintr-o data aud un claxon, si zaresc doua faruri ce lumineau puternic spre mine. Am ramas pe loc, panicandu-ma imediat. Credeam ca asta e, ca o sa sfarsesc calcata de o masina. Din fericire, masina se oprise la vreo 20 de cm de mine. Din ea coborase un barbat.