"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 14.

Cuvintele lui Laurie imi bantuiau gandirea, facandu-ma sa ma gandesc mai intens la ce imi spuse. Daca ea crede altceva? Si faza ca sa nu-l mai implic pe Roy in problemele mele, e doar un motiv banal?

Dar nu e nimic intre noi. Si ea nu stie de celelalte faze, stiute doar de noi. Gen, sarutul din spital..

Am oftat puternic, inchizandu-mi ochii pret de cateva secunde. Toate lucrurile parca incep sa i-au o intorsatura ciudata. O stiam pe Laurie o femeie okay. Parea de treaba. Dar felul in care mi-a vorbit in acea zi, m-a facut sa vad opusul persoanei ei.

Mi-am deschis ochii, in clipa in care am simtit o briza puternica ce venea din spatele meu.  M-am ridicat de pe scaun, ducandu-ma spre fereastra, pentru a o inchide. Afara se innorase, deci nu e exclus sa nu inceapa sa ploua. Am inchis fereastra, in secunda a doua picaturi de apa lovindu-se brutal de sticla rece.

M-am asezat din nou pe scaun, ascultand linistea. Uh, cam prea multa liniste in liceu la ora asta. Asta e ceva ce rar se intampla..

Nu credeam ca voi ajunge sa lucrez aici. Adica, e un liceu de prestigiu, foarte cunoscut. Imi depusesem CV-ul pe ultima suta de metri, dupa ce incercasem si la alte licee. Dar acolo n-am avut norocul, deoarece deja aveau personalul necesar.

Cand am venit sa ma angajez aici, am cunoscut-o pe Laurie. Apoi trei luni mai tarziu, l-am cunoscut si pe Roy..Nu stiam ca sunt doi directori aici. A fost o intamplare fireasca, parca scoasa din filme. Fata se loveste de baiat, iar ce doi se indragostesc din prima. Doar ca in povestea mea, nu e vorba de indragosteala. Nu pot permite asta..E directorul, il respect cat e necesar, si daca m-as indragostii de el, m-ar face sa sufar pe viitor.

Toate aceste ganduri au fost intrerupte de sunetul clopotelului, care anunta sfarsitul orelor, si totodata si sfarsitul programului meu.

Mi-am luat geanta de pe birou, iesind din incapere. Pe hol nu era nimeni, si nici Roy nu era prin preajma. M-am indreptat spre usa, iesind din liceu. Afara inca continua sa ploua cu galeata, iar eu eram fara masina. Si nu aveam nici umbrela. Dar nici nu puteam ramane aici..Mi-am luat inima in dinti, si am iesit in ploaie, incepand sa merg. Ploaia deja ma udase pana la piele si inca mai am ceva de  mers pana la prima statie de autobuz.

Continuam sa merg, stropii de ploaie alunecand pe pielea mea alba. Parul il aveam ud, iar cateva suvite imi tot veneau in fata, dandu-le imediat dupa ureche.

Ma oprisem pe loc, uitandu-ma dupa o cafenea, unde sa ma bag pana ploaia o sa mai inceata.

Deodata nu am mai simtit picaturile de ploaie lovindu-se de mine.

-Huh?

Imi ridic privirea in sus, vazand o umbrela ce se afla deasupra capului meu. Imi mut putin privirea spre stanga, vazandu-l ca cel care o tinea era Roy.

-Dumneavoastra? intreb, uimita fiind.

Acesta imi zambi, trecandu-si mana prin parul ud.

-Eu, spuse simplu.

M-am incruntat, vazand ca acum el e cel udat de ploaie, iar eu cea care stateam sub o umbrela.

Am luat umbrela din mana lui, iar cu cealalta mana l-am tras sub ea, continuand amandoi sa mergem.

-Multumesc, spun, el privindu-ma nedumerit.

-Pentru? intreba.

-Pentru ca ati venit dupa mine cu o umbrela, mormai, oprindu-ne pe loc.

-Nu ai pentru ce, suiera, dandu-mi la o parte suvitele de pe fata.

Isi etalase zambetul specific lui, si mi-a luat umbrela din mana, acum tinand-o el. Imi spuse ca masina lui era la doua strazi distanta de aici, deci mai era ceva de mers. Nu am spus nimic, ci doar am inceput amandoi sa mergem.