"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

Capitolul 10.

-Haide Riza, nu mai fi bosumflata, spuse Megan, in timp ce amandoua se asezau pe banca.

-Nu sunt, i-o suci blonda, doar ca nu am uitat de faza de la liceu.

Megan facu o mutra nevinovata, deschizandu-si gura pentru a spune ceva.

-Uita, nu e vina mea ca "seful" tau e atat de atragator, i-o tăie bruneta, schimbandu-si imediat figura.

Riza pufni, lasandu-se pe spate.

-Nu e, spuse simplu, inchizandu-si ochii.

-De aceea il placi, mormai Megan.

Riza isi deschise brusc ochii, uitandu-se la ea.

-Ce fac? Megan, iar aberezi? intreba Riza, incruntandu-si privirea.

Megan isi ridica mainile, semn de aparare.

-Calmeaza-te, nu aberez deloc, sa fi vazut cum il privesti...spuse aceasta, privind-o smechereste.

Riza o ignora.

Ce e si cu ea? Il privesc normal, cum privesc pe toata lumea. Sau nu..? Ogh.

-Nu mai gandi atat, se trezi Megan sa zica, vazand-o pe Riza ca nu mai e atenta.

-Ce mai e? mormai blonda, uitandu-se la ea.

-Cum a fost la sedinta cu dl. Mustang? se grabi prietena ei sa intrebe, luand-o prin surprindere pe Riza.

-Ce? De unde stii? tresari Riza, intreband intr-o secunda.

Megan chicoti, dand din cap.

-Tu mi-ai zis, la telefon, iti amintesti? intreba Megan.

-Ah da, mormai Riza.

*

Winry Pov

Doua saptamani. Atat a trecut de cand m-am suparat pe Ed pentru faza din liceu. Si sincer, e cam dificil sa nu vorbesc cu el. Mai ales ca el incearca in fel si chip sa-si ceara scuze. Mi-a trecut, dar...ceva din mine nu ma lasa sa-i zic.

Tocmai ce mi-a trimis mesaj sa ne intalnim in parc. Nu stiu daca sa accept sau nu.

Intr-un final, dupa ce ma gandisem, hotarasem sa ies. Pana la urma trebuia sa-i zic.

M-am imbracat rapid, plecand imediat spre parc.

*

Riza isi lua la revedete de la Megan, apoi se indrepta spre iesirea din parc. Tine in mana cateva foi.

Uitandu-se pe ele, nu vedea daca e cineva sau nu in fata ei, si continua sa mearga.

-Fii atenta pe unde mergi, se auzi o voce de barbat, iar toate foile din mana ii cazura pe jos.

Isi ridica privirea spre individ.

In momentul in care l-am privit, parca imi pierdusem cuvintele. Era chiar frumos.

-Scuze, eram cam concentrata...spun, aplecandu-ma.

-Nu-i nimic, spuse, aplecandu-se si ajutandu-ma sa strang foile.

-Merci, zic, in momentul in care imi daduse ultima foaie.

-Pentru putin. Apropo, eu sunt Ryan, se prezenta, intinzandu-mi mana.

-Riza, spun simplu, dand mana cu el.

-Unde te duceai? se grabi Ryan sa intrebe.

-Spre centru...mormai.

Ryan doar zambi, intrebandu-ma daca vrea sa ma conduca. Ciudat sa ma intrebe, din moment ce abia ne-am cunoscut. Dar totusi acceptat.

*