"The Secret beyond the school doors"[Finalizata]

20.

Dupa o luna.

Riza pov.

Deja trecuse o luna de cand ajunsesem in acest oras, numit New York. Inca continuam sa ma obişnuiesc cu totul. Aspectul, aerul, oamenii, tot. Aici fata de Londra, e soare si frumos aproape zilnic.

Sincer, aceasta schimbare neaşteptata pe care am luat-o, m-a afectat putin. Poate nu eram suficient pregătită pentru a ma muta dintr-o data.

Imi era dor de mama, Megan, si pana si de liceu imi era dor. Aici ma angajasem la o companie foarte cunoscuta din New York. Nu era pe placul meu, dar trebuia. Momentan nu mi-am facut prieteni, si nici nu am intrat in vorba cu vecinii de la etajul asta. Da, alesesem sa stau tot la bloc. Nu ştiu, dar asa ma obisnuisem.

De Roy nu stiu mai nimic. Ultima oara cand vorbisem cu Megan, imi spuse ca a fost pana la el la liceu, si parea okay. Da, Megan il viziteaza si chestii. Oh, asta e putin ciudat..

Oricum, ii simt putin lipsa si..mda. M-am atasat de el, doar ca nu se poate o relatie intre noi doi..Mai ales acum ca am plecat. Oricum, relatiile la distanta nu tin.

Era o zi insorita de sambata. Decisem sa ies la o mica plimbare in parc. 

Am apucat cheile si telefonul de pe noptiera, ducandu-ma la usa. Am deschis-o, iesind din apartament. M-am asigurat ca usa e incuiata, si dupa am coborat scarile pana la iesirea din bloc.

Aici e altceva. Totutl e altfel fata de Londra. Oamenii sunt altfel, iar aerul e complet diferit. Dar nu pot nega ca e un oras frumos, si bine iluminat. Mai ales seara.. Pacat ca nu mi-am facut niciun prieten, altfel ar fi fost altceva. Cand nu sunt la lucru, timpul trece foarte greu.

Ma plimbam pe aleea parcului, gandindu-ma la trecut. Am trecut aproape de tot peste acea noapte, dar totusi nu simt curajul de a ma intoarce. Fara sa vreau, imi amintisem si de Ryan. Stiu ca il intalnisem in parc.

*

Megan Pov

Imi lipsea Riza, mult. Era o prietena extraordinara, in care te puteai increde fara nicio retinere. Si nu numai mie imi lipsea. Ci si lui Roy. De cand a plecat, e schimbat la 90 de grade. Nu mai e acelasi care era inainte. Pare total absent, visator, oricum, dar nu atent cand vorbesti cu el. Uh, as da orice sa o pot aduce pe Riza inapoi in Londra. Dar nu vrea nici in ruptul capului. E prea incapatanata.

Am venit de atatea ori in liceu, incat zici ca lucrez aici. Incercam sa-i fiu alaturi, exact ca o prietena. Daca Riza nu e, macar eu sa fiu.

Am batut in usa biroului, sau, auzind o voce slaba, ce imi spunea sa intru. Am deschis usa incet, intrand cu pasi marunti inauntru. In fata ochilor mei aveam aceeasi imagine. Pe Roy stand la birou, pirivind pierdut printre acte. Mi-am dres vocea, facandu-l sa se uite la mine. A afisat un zambet slab, salutandu-ma. M-am incruntat usor, fiind nemultimita de felul in care arata si vorbeste.

M-am asezat pe scaunul din fata mesei de birou. Cu toate astea, macar se ingrijeste.

-Cat timp o s-o tii asa?Revino-ti, am zis.

El ma privi pierdut, nezicand nimic. Lucrul care ma enerveaza cel mai mult, e sa vorbesc singura. Si vad ca asta se intampla.

-Inteleg ca ti-e dor de ea..Dar Riza a plecat, am spus cu o voce inceata.

-Stiu...a zis.

Am oftat.

-Daca stii, revino-ti. Nu vezi ca pari de parca esti mort? Esti asa palid si vocea ta e slaba..am zis.

M-a privit tacut.

-Stiu ca o iubesti. Dar poate asa a fost sa fie.

Nu a mai zis nimic. Ci a inceput sa rasfoiasca un dosar. Ma ignora sau ce?

-Riza e o fata deosebita. E sigura pe ea,descurcareata..Si e foarte frumoasa. Ma bucur ca am cunoscut o asemenea fata, dar imi pare foarte rau ca am ranit-o, chiar daca nu a fost cu intentie...spuse Roy.

L-am ascultat atent, dandu-i dreptate in tot ce a spus.

Nu am mai ramas mult in liceu, ci am plecat dupa vreo 10 minute.

*

-Roy?Ce se imtampla cu tine? ma intreba Emma.

Emma e una dintre putinele verisoare cu care inca mai tin legatura. E o fire foarte simpatica, e blonda si are ochii albastrii.  Ne intelegem bine din scoala generala, de cand ea s-a mutat in Londra. O perioada a stat in California, din cauza job-ului tatalui ei. Cu ea m-a vazut  Riza in mall, acum cateva saptamani. La orice m-as gandi, tot la ea imi zboara gandul..Oare cum mai e?

-Nimic, Emma, i-am raspund, incercand sa par ok.

Emma m-a privit suspicios, dandu-si doua suvite din parul ei buclat, dupa ureche.

-Hei, nu ma privi asa, sunt okay, i-am zis, incercand sa schitez un zambet.

-Ai tu ceva..Dar nu vrei sa zici, suiera blondina.

Avea dreptate. Aveam ceva...Si acum sunt in dilema. Sa-i zic sau nu ce ma framanta? Si cand i-am zis lui Hughes tot, nu prea m-a ajutat. Doar poate pentru ca Emma e femeie, m-ar intelege altfel. Nu ca am vorbi despre ciclu, sex, sau baieti. Astea sunt chestii de-ale lor, fetelor..

Am tras aer in piept, si i-am povestit tot.

*

Riza pov

Mica plimbare pe care o facusem acum cateva ore, ma ajutase cat de cat sa imi pun ordine in ganduri. Acum eram pe punctul sa ma pun in pat, si sa adorm. Inca incercam sa ma obisnuiesc cu fusul orar de aici. Ceasul batea aproape ora 3 iar eu abia acum ma bagam in pat.

Cand sa inchid ochii, si sa ma concentrez pe un singur lucru, adica somnu, telefonul incepuse sa sune. Aproape cazusem din pat, in momentul in care m-am intins sa-l iau de pe noptiera.

-Alo? am raspuns.

-Riza? Scuze ca te-am trezit, se auzi vocea agitata a lui Megan. Stai, cumva plangea?

-Nu-i nimic..S-a intamplat ceva? am intrebat.

Nu a zis nimic cateva secunde, asta dand de inteles ca s-a intamplat.

-Megan, mai esti?

Pe cealalta parte se auzi cateva suspine.

-Roy..a facut accident de masina, e in stare grava la spital, a mormait Megan.

-Si ce sa-i fac eu? Ti-am spus ca nu mai avem nicio legatura.