Personajul

Nu știu dacă e o formă morbidă dar îl văd peste tot

I-am ținut minte chipul din toate unghiurile ca, atunci când îl voi căuta cu privirea cum caută un bebeluș pe mama sa, să nu-mi scape. Mi-a spus că îi este greu sa renunțe la mine și că mă va contacta el dealtfel, să nu-l mai caut la locul lui.
Ce-o fi însemnat asta? Ei bine nu-s sigură a văzut el oare prea multe filme sau din ce motiv a ales să nu ne schimbăm cu numerele dar sa ne vedem așa, în voia sorții, că el mai crede și în soartă nu doar in Dumnezeu.
Această linie de scenariu a fost total neplanificată de mine, îmi place să trăiesc liniștit fără aventuri, ca să rămân plictisitoare și să nu facă cineva film din viața mea, că na..filmele sunt prea emoționale și nu se știe cu ce se pot sfârși, iar eu vreau o viață pașnică și lungă fără multe întorsături neprevăzute. Vreau, cum se zice acum, sa ies din matrice. Să mă arunce afara din sistem din cauză că sunt plictisitoare, și daca îmi reușește să fiu destul de neinteresantă să nu interesez pe nimeni cu personajul meu.
Cum adică de ce personaj? Mă consider un fel de personaj tot din cauza experimentelor despre creierul și alegerea. Cică creierul nostru decide cu 30 secunde (nu milisecunde), un timp extrem de mare pentru lucrul mintal, ce sa facem. În cazul experimentului decide sa apăsăm sau nu pe buton. Și pe lângă asta mai și trimite impulsuri nervoase care ne asigura că noi suntem noi. Deci repet: Creierul ia decizia înaintea noastră apoi trimite impuls că acesta suntem noi!
Dar ce funcție au personajele? Sa miște scenariul, ceea ce eu am refuzat, sa fiu creator de content. Sa relaționez cu alte personaje decât dacă sunt la același nivel de conștientizare ca și mine. Dar se pare că nici al meu nu e prea înalt, dacă mă aștept să mă realizez în carieră; să aduc ceva in lume fără ai atinge pe alții.
Reiese că oricum voi tulbura ceva oameni care fac parte din scenariu, și ei mă vor putea trage sau nu cu ei să particip .. în film.
Cel mai ironic este că mereu mi-am dorit să devin actriță, sa joc roluri..de personaje ..in filme. Woaw până acum nu mi-am dat seama.

Cel mai curios moment este titlul. Oare ce titlu are filmul din care fac parte, poate așa aflu ce final are și poate influențez în cea mai convenabilă poziție pentru mine.

Deci ne întoarcem la Greg, bărbatul pe care îl văd peste tot, ptu că credeam că sunt extrem de îndrăgostită de el. Plecam cu el undeva și el vorbea ca de obicei despre fanteziile lui ce ar fi dacă măcar pentru o zi, când ne vedem luna viitoare (că plănuiam sa ne vedem fix peste o lună după ce se va întoarce de peste hotare), ce-ar fi dacă am fi căsătoriți ptu o zi, va trebui să pregătesc inel..a continuat el.
Eu habar n-am daca inel a pregătit sau nu, însă eu i-am pregătit ceva. Ceva care pentru mine este foarte serios, dar voi nu mă cunoașteți. Nu cunoașteți că la început nu îmi doream sa mă căsătoresc deloc și am in spate câteva refuzuri de cerere in căsătorie. Apoi mă gândeam că dacă mă căsătoresc oricum nu vreau copii. Nu voi avea, pur și simplu știam cumva. Decisesem. Și cu cât mai frumoși (la suflet) potențiali parteneri întâlneam, cu cât mai in siguranță cu ei mă simțeam, cu atât mai multe îmi doream. Acum vreau totul, sunt deschisă și pentru a avea familie frumoasă cu copii și părinți alaturi până la bătrânețe.
Și nu mi-e frică să susțin așa ceva, deși înainte aveam alte frici, am trecut prin frica aceasta de responsabilitate pentru întreaga viață față de cineva, frica de a mă îndrăgosti de altcineva în timp ce sunt deja în relație. Acum, cu Greg, știam sigur ce vreau și am ales sa apreciez ce am, sa dezvolt în profunzime relația nu în cantitate.. și eram convinsă in decizia mea pentru că simțeam că vreau sa mă dezvolt și evoluez, anume așa viitor îmi vedeam alaturi de el. Așa că, fiind librar am aflat de o carte cadou pentru soți, se numea "Vei fi mereu soțul meu" și plănuiam sa o pictez in interior cu amintirile noastre, din trecut și viitor și să io dăruiesc in loc de inel.

Atât de hotărâtă nu am fost niciodată, dar aveam și emoții că eram curioasă cum va reacționa la această hotărâre a mea.)

Îl așteptăm cu nerăbdare după ce l-am visat, iar ultima săptămână de așteptat eram in suspans. Nu aveam numărul lui dar știam că îl voi găsi acolo citind cărți în librărie.