Personajul

Amintire din jurnal

         Amuzant de observat cum trăim într-o lume în care auzim pe stradă agresivitatea părinților drept reacție la agresivitatea copilului său. Caci, cum știm cu toții, un copil agresiv este periculos pentru societate, și daca creşte așa agresiv? Va deveni exact cum e părintele său, agresiv?

         Cam asta este teama părintelui care amenință și manipulează urât copilul, teama să nu crească un adult agresiv, scăpând din vedere faptul că cel mai bun exemplu deja i-a dat copilului.

23.11.22

         Pe data de 20 m-am întâlnit din nou cu Greg. Atunci mi-a povestit totul, aproape totul.... Mi-a îndeplinit însă fantezia despărțirii mele de vis în care, dacă tot suntem nevoiţi să ne despărțim, el să spună că mă acceptă, sau place. El a spus că e îndrăgostit chiar, și că din prima zi a fost. Eu parcă așteptam să spună că a glumit.

(Acum, in 2024 știu că e semn când vrei ceva de mult și nu-ți vine să crezi că s-au îndeplinit).

    Nici până acum nu-mi vine să cred. Altfel, de ce ar vrea să plece, ok;a spus că nu vrea, dar de ce mi-ar fi blocat account de Instagram, de ce nu ar vrea să vorbească cu mine?! Da, probabil oricine mi-ar sfătui să-l întreb pe el direct. Și da, l-am întrebat.  El mi-a dat ușor cu mâna pletele după ureche și mi-a răspuns cu blândețe "Nu pot să-ți spun de ce nu mai vorbim.." Eram șocată!.. Să-ți placă de cineva și să nu vrei să vorbiți? cum așa?!

(Are pe cineva va gândiți voi, starea mea lângă el, de parcă existam doar eu, de parcă de mine depindea va respira el sau nu. Super stare.. continuăm  -->)

    Mă vinovată nu știu cum. De parcă el a scăpat de o povară scumpă; pentru că a zis că l-am inspirat să-și dorească să devină milionar. Și că pe el îl aranja venitul său până m-a întâlnit pe mine.
    Eu cred că cu efort comun puteam ambii contribui la asta și la a fi împreună. Era să-l ajut și susțin cu iubirea mea.

E mai prețios bărbatul care a devenit bogat pentru mine și nu care m-a cucerit prin bogăția lui. El asta nu înțelege?

Eu lângă el mă simțeam nemaipomenit de apreciată iar el lângă mine se simțea lângă o vedetă. Toți se uitau la noi.))) Nu eram un cuplu rău.

Hei, l-am întâlnit din nou. Pe 17 decembrie am ieșit de la lucru împreună cu un tip. Ambii aveam gust de vorbă despre cartea ce o citisem amândoi ceea ce a făcut să meargă ușor și natural. Că na, de obicei urăsc să fac cunoștință. Și iată mergem la stație. Aștept transportul. Ne urcăm. Nu îmi păsa că el la anii lui nu are mașină, sau că e mai mare cu 11 ani. Nu îmi păsa practic nimic. Îl percepeam la prezent. Conversație de acum..de o zi sau nu știu cum va merge.
Acum îmi dau seama că și Greg era așa perceput la început de mine.

Complexele lui Greg despre înfățișare m-au făcut să-mi scad așteptările atât de mult încât am avut un efect de surprindere când l-am văzut în realitate și i-am verbalizat că-i idealul meu la înfățișare. Și a funcționat. El a devenit mai încrezut și, pe parcurs, fetele au început să-l ia în seamă, iar mai apoi, să-l abordeze. El radia de dragoste, fiind atât de înaripat cum sa nu le atragă?)))