Personajul

Povestea s-a terminat

       Poate din cauză că eu m-am programat așa. Mi-am amintit de această frică a mea citind capitolul anterior și m-am convins să dorințele  se realizează când uităm de ele.Da 

Atunci eliberăm energia concentrată pe procesul gândirii și aceasta se duce automat acolo unde trebuie fiind nereținută de nimic  mai mult.
    Primele conflicte din cate țin minte au apărut atunci când au apărut neînțelegeri cu copiii lui.
Nu vreau să mă aprofundez în detalii ce ține de situațiile de conflict și cele neplăcute pentru că noi primim răspuns reieșind doar din întrebare cum poziționăm întrebarea cum să rezolv problema sau este asta pentru mine o problemă sunt întrebări total diferite și mă duc în Vibe diferit.
    Până la urmă, Mihai a vrut o fată ascultătoare. Eu însă sunt mai rebelă, sunt despre libertate. Deși, crezând că aș putea învăța ceva in relația asta am încercat să devin mai ascultătoare și mai adaptabilă. Dar se vede că la standartele lui de ascultare nu am ajuns. Cum nici el la ale mele despre libertate. Poate sună trist însă nu arta simt. Cred că totul este spre bine.

Simt recunoștință pentru că mă bucur totuși că am avut oportunitatea să încerc a rezolva problemele apărute în relație și nu am fugit ca o lașă.(Am căpătat o experiență valoroasă)
Nu știu de ce, pentru el am fost gata la schimbări destul de mari. Înainte însă ieșeam din relație la primul semn că ceva nu merge.

Ce am învățat din asta? Că trebuie să ne ascultăm vocea interioară. Noi, dacă e sa fim sinceri cu noi înșine, cunoaștem perfect când suntem subiectivi și e vre-o traumă de-a noastră. Atunci partenerul doar ne arată cu degetul: "vai cred că ești rănit; ar trebui sa consulți un doctor" Și ar trebui să primim cu plăcere această îndemnare și să ne adresăm la un psiholog.

De asemenea ajuta sa ne punem in locul celuilalt. Și nu mă refer să ne imaginăm cum ne punem în locul celuilalt, ci sa ne imaginăm că am trăit toată viața lui până la acest moment și toată acea experiență mă influențează, mă face să fiu cine sunt și totodată asta e frumusețea de a fi eu.

Am învățat să nu demonizez pe nimeni căci nu avem de unde ști, dacă cu același background, cum am fi procedat. (Poate și mai rău, poate el se descurcă bine, poate e cea mai bună versiune a lui sau măcar își dă stăruința.

Am vrut să fiu neutră dar nu pot sa nu bag și convingerile mele despre Univers/Sursa/Dumnezeu. Manifestând nemulțumire în această lume e că și cum ai fi nemulțumit de Univers și de tot ce ți-a oferit. E ca și cum ai fi supărat pe Dumnezeu. Însă chiar nici el nu se poate împotrivi voinței tale de a suferi. Nimeni nu te va putea opri din îndeplinirea voinței tale.