Personajul

Eurovision

Da, Greg, cu care ne vedem rar și nu avem contacte decât poșta. De aceea ne vedem rar, dar nu încetez să cred că îl iubesc cel mai mult. Lângă el îmi pot vedea clar cea mai bună versiune a mea. El mă vede așa, și unde doi se adună se întâmplă lucruri mari.

A fost prima dată când intenționează să ne vedem; de obicei chiar dacă vrea lasă totul în voia sorții. 
Asta și e specificul acestei relații. Niciodată nu știu când sau dacă va fi următoarea întâlnire.
Totuși de ce mi-a scris (fix în ziua în care m-am despărțit și îmi pot permite să ies cu el). Sau mai bine zis că m-am despărțit anume în apropierea șansei de a ne vedea vizionînd show-ul lui preferat(cred).
Am văzut cât de mult apreciază, savurează, trăiește acest show de parcă ar vrea să se afle și el printre acele vedete pe scenă.  Și, mai mult, mi-a spus că visul lui e să meargă în realitate să-l privească.  Și cum pentru el anume eu cel mai mult mă asociez cu o vedetă. Și-a dorit mult să-l privim împreună la Tv în acea noapte.
Eu nu știam despre asta, dar știam despre locul lui unde-i place să citească cărți. Și vrând să-l întâlnesc în acea seară am plecat acolo. Nu știam ce mesaj mă aștepta pe poștă.
Venind acasă, puțin întristată, am verificat poșta ptu că pe el nu l-am văzut. Și, uimită de sincronizare/coincidență  și bucuroasă i-am raspuns că sunt deacord. Și el(dintr-o dată)  a răspuns că tocmai a ieșit acum din librăria (la care l-am cautat câteva ore mai devreme). Mi-a spus la ce oră să iau taxiul și că-l va achita.

Erau ultimii mei bani dar eram bucuroasă că-i cheltui în așa scop (de  mă reuni cu iubirea mea). Și din altă parte țineam în minte faptul că îmi va trebui bani la activarea braketului şi la procedura lunară de manichiură fără de care unghiile îmi mor, și lentile de contact care la fel sunt lunare. În total îmi calculasem 1000 lei aproximativ.  Dar am zis că viața deja e o minune și nu am motive să nu cred în ea. Am încredere în viață că voi avea/reuși totul la timp.
Nu aveam aplicație de taxi pe telefonul ăsta vechi și am sunat-o pe sora sa-mi cheme. Dar ea a zis că nu mă poate ajuta, însă se află chiar  acum la magazinul de lângă casă cu prietenă ei. Și am coborât la ele unde prietenă ei mi-a chemat taxiul. M-am gândit că înainte priveam așa probleme mărunte ca pe un eșec prea neînsemnat de avut în viață.  Gen dacă ești un ratat se vede până și în detalii.  Acum însă mi s-a deschis ochii și văd că este total inversul. Că îmi aleg eșecuri mici și la nivel global sunt mai mult o personalitate dezvoltată și realizată spiritual.  Deci dacă tot trebuie să parcurg o cale cu obstacole mi-am ales obstacolele mai mici din care să învăț lucruri mari. (Recunosc că uneori cred că alea mari din viața mea, pe care le numeam pedepse, erau singură variantă efectivă pentru mine la acel moment de a mă dezvolta.