Ascultam muzica cu o satisfacție nouă. Datorită faptului că nu era muzica neobisnuită prin ceva, era playlist-ul unui joc terapeutic. Și să ascult o asemenea muzică nu în pauză de oameni ci să încadrez toată lumea în muzica asta magică era neobișnuit de frumos, împăciuitor, relaxant,magic. Mă simțeam pe o altă planetă. Lumea nu era aceeași. Și cred că acest efect dădea anume muzica asta care nu era ceva extra și putea fi ușor încadrată în realitatea cotidiană. Care poate că are ceva intrigă dar oricum ramane stabilă. Era anume acest nou mod de a vedea lumea. Nou pentru vârsta adultă dar cu un șleif accentuat din copilărie. Pentru că nu exista o notă, critica.
CITEȘTI
Personajul
RomanceCare dintre scriitori a încercat viața personajelor sale? Eu nu mă folosesc de personaje pentru a-mi trăi într-un mod latent fanteziile scenariului destinat mie. Și îmi înțeleg scopul in această viață de a trăi aceste scenarii. Personajul e și scena...
