Personajul

Următoarea întorsătură a scenariului

Într-o zi priveam  un video, eram atât de relaxată până când ceva s-a întâmplat și am simțit că respirația devine mai grea, am simțit cum inima îmi bate cu putere. Și încercam să îmi calmez corpul la loc. Dar nu mă asculta. De parcă alergasem, dar alergatul e ultimul tip de sport pe care l-aș alege.

Mă învăluit o stare puternică de prezent și pustietate. De parcă nu mai rămăsese nimeni "acasă". Totul eram eu. Și că acest tot era posibil doar datorită existenței mele. Simțeam o putere extremă dar nu și influență, nu aveam asupra cui influența întrucât totul sunt eu. Eram singură aici. Dar nu simțeam singurătate, căci sunt atât de mare și divers încât nu ajung sa mă  simt singur vreodată. Mi-am creat atâtea să mă bucur. Am devenit dintr-o dată plină  de admirație, iubeam tot ceea ce am creat, simțeam o satisfacție profundă pentru toate creațiile mele. Erau perfecte și desăvârșite. Le-am  cunoscut frumusețea și diversitatea.

După asta, pentru a nu părăsi viața, a trebuit să apară și o dorință, alta decât cea de a mă reuni cu Sursa. O dorință pământească. Căci omul care nu are dorințe este mort pe dinăuntru și își continuă calea spre moarte printr-o autodistrugere lente. Vorbim de moartea pe pământ. Aici ne tine doar dorința. Exact ca o celulă în corp ce e infectată. La fel de gândit este și universul.
Și împreună cu starea de trezire mi-a apărut o energie puternică. Eram curajoasă și simțeam că pot face tot ce vreau.
Această stare a dispărut dar a doua zi m-am întrebat ce vreau, și mi-am amintit că plănuiam cumva o dorință ieșită din comun.
Plănuiam că înainte de a muri trebuie neapărat să încerc artele marțiale zen.

Aș putea și eu să fac ca un scriitor obișnuit și să studiez mult subiectul ce mă interesează, că apoi, când simt că am ce oferi, sa aștern pe foaie scenariul.

Dar de asta scriu această carte, aici personajul sunt chiar eu. Și, uite că ăsta e potențialul "salt cuantic" pe care îl voi face.
Dintr-o mică țară de care nu cunoaște nimeni, unde nici oamenii nu cunosc prea multe. O simplă fată care nici habar nu are cum va ajunge in Japonia ori China, și cum va înțelege limba pentru a învăța artele marțiale de la prima sursă. Căci nu-mi imaginez să învăț de la un european, american sau oricine altcineva. Abia aștept să încep.

Înainte de asta aveam niște limite, care credeam că mă protejează, și acum că ele au dispărut iar ceea ce vreau sa fac exact nu știu; mergem la ceea ce mi-am interzis. Pentru că, acum am încredere totală în viață și în mine, ca unitate de Creator.
Mi-am interzis să fiu șofer de carting. Pentru e periculos și nu vreau să-mi placă viteza. (Dar cum spune istoria.. la 16 ani spuneam tatălui că vreau motocicletă, și el s-ar mirat că iubesc viteza. Iar mai devreme; in copilărie priveam filme cu Jackie Chan și cu spioane, și încercăm să repet trucurile fiind inspirată și inapripata cu energie.. unele am învățat ..și iată că și îmi plăcea să mă bat cu băieții in clasele primare.)

O mica paranteză despre geneza acestor dorințe.) Crescând mă țineam departe de aceste dorințe ne feminine și periculoase cum se zice. Cum eram și eu convinsă. Acum nu știu ce să zic. Aș prefera să nu dau note să accept și iubesc pur și simplu ceea ce sunt. Iarăși mă învăluie admirația pentru aceste coktail-uri interesante și neașteptate de pasiuni ale omului, de ceea ce îl face special.  Cred că ceea ce iubim ne definește. Iar eu iubesc totul. Simțiți și voi pielea de găină? Să fii totul! Asta înseamnă să fii una cu Universul, cu Sursa, cu Creatorul.

Dacă eu știu că sunt om normal și nu am fost diagnosticat cu nimic grav. Ceea ce înseamnă că fac parte din normă. Atunci cum mă pot îndoi că ceea ce simt poate fi greșit? Eu definesc corectul. Majoritatea este puterea. Majoritatea dă startul oricărui trend.
Cred că dacă nu sunt in spital ..nu pot fi excepția. Eu sunt majoritatea. Iar ceilalți trebuie sa reușească după mine. Nu eu sa mă adaptez. Această normă e mai flexibilă decât credeți. Foarte multi au loc aici.

Și mai mult, pentru univers această normă nu există. Tot ce a creat Universul este perfect exact așa cum este. Dumnezeu iubește și excepțiile și popularitatea în aceeași măsură pentru că el este conștient de frumosul tuturor. El cunoaște prea multe pentru a nu observa desăvârșirea și perfecțiunea în cele mai diverse aspecte.