Unu

2.4K 114 18
                                    

ZENDER

Să fi aflat într-o celulă timp de patru ani , este oribil. Viața de prizonier e de tot rahatul. Dar astăzi... după atâta timp cât am așteptat, în sfârșit voi fi liber .

Liber pentru a mă răzbuna.

Chiar credeau, că mă pot ține aici pentru totdeauna ? Eu sunt cel care a fost acuzat pentru fapta scorpiei ăleia, va plăti pentru ce mi-a făcut și n-am să mă las până nu o sufoc cu propriile mele mâini .

— Ești liber Larsen, dar încă suntem cu ochii pe tine !

— Mda...nu prea !

Mormăi eu și ies din celulă. Ofițerul se dă la o parte când înaintez . Aștept să-mi scoată cătușele .

— Ce m-ai aștepți ? Scoatele o dată !

Râde isteric .

— Ha, ai vrea tu !

Îl apuc de guler și îl lipesc de zid mârâind :

— Am spus să mi le scoți , acum , nu-s aici ca să mă joc!

Brusc ceva mă lovește în cap și îi dau drumul polițaiului în timp ce ceilalți ofițeri mă apucă de brațe .

— Fără violență Larsen s-au îți prelungim perioada de ședere !

Nu-i puteam să-i las să mă închidă din nou .

Și deși îi uram, i-am lăsat să mă ducă departe de ofițer, de alt fel îl sugrumam acolo .

— Îți vom da drumul curând , dar m-ai întâi ...

Unul din ei scoate ceva din buzunar.

— ...facem asta !

Urlu cât mă ține gura , din cauza șocului electric care îmi străpunge trupul . Cad în genunchi răsuflând precipitat , în timp ce ei râd .

— Nenorociții na..

Dar nu termin că din nou sunt electrocutat și din nou urlu .

— Gura Larson !

Zice unul dintre ofițeri și îmi aplică al treilea șoc, care mă lasă lat la pământ .

În mod normal i-aș snopii pe toți căcănarii ăștia din  doar câteva lovituri , dar sunt prea slăbit acum . Iar înainte să-mi pierd cunoștința, ceva m-a lovit în stomac apoi totul se întunecă.

════ ⋆★⋆ ════

Când deschid ochii mă aflu în fața porților pușcăriei. Încă amețit încerc să mă ridic în picioare .

Rahații, o să-i omor și pe ei . Dar asta după ce-mi rezolv treburile neterminate . Am deja vânătăi de la cătușele alea nesuferite ...iar aerul de afară , este oare cum m-ai plăcut cred că este primăvară sau vară ...oricum ar fi, nu-mi pasă , trebuie să fac niște bani , și poate să mi-o trag . Sincer, n-am m-ai atins o femeie de patru ani ... a fost greu să rezist tentanțiilor .

Dar acum, cred că știu și unde să mă duc . Aveam deja hainele mele cele vechi , le îmbrăcasem înainte să mă ,,elibereze ".

Îmi trec mâna prin păr apoi pe maxilar, aveam ceva păr pe maxilar. Îmi trebuie o schimbare, n-am să-mi fac planurile , arătând ca un moș de cinzeci de ani .

Este seară așa că cluburile de poker trebuie să fie deschise . Sunt maestru la poker, așa că cum nu am nici un ban , v-a trebui să șterpelesc de la idioții care își aruncau banii în vânt.

OBSESSED Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum