Douăzeci și trei

960 65 5
                                    

SAGE

Poți s-o faci...nu ai lipsit decât doar câteva zile.

Mă încurajez eu însămi în timp ce urc treptele universității. Tot drumul m-am gândit ce scuză să bag în caz că sunt întrebată de ce am lipsit așa mult.

Știu că am mult de recuperat, tocmai de aceea mă grăbesc la primul curs.

Când întru în clasă, cel care mă observă primul este Cameron.

- Sage! Unde ai dispărut fato, credeam că o să pic tot anul la bio dacă nu apari!

- Am...am fost plecată cu tata!

Mint evident.

Tata nu a mai dat semne încă de când am făcut zece ani. Iar mama mea, păi a avut o perioadă când era extrem de îngropată în datorii, Marcus tot dădea vina pe ea pentru plecarea tatei, deși nu era adevărat.

Toate privirile se îndreaptă spre mine, iar dintr-o dată, parcă îmi doresc să redevin din nou micuța Sage, cea care este ignorată. Nu-mi place atenția.

- Păi mă bucur că te-ai întors, am câteva întrebări pentru tine legate de biologie!

Zice Cameron și îmi zâmbește.

Ocup un loc în banca mea iar Cameron mi se alătură. Eu și Cameron suntem prieteni, adesea când are vreo neânțelegere cu iubita lui Mallory, eu trebuie să vorbesc cu ea ca să-l ierte, sau invers, trebuie să-l conving pe el să o ierte.

Profesorul intră în clasă și este și el destul de mirat să mă vadă prezentă.

- Ei ce surpriză, domnișoara Hateway a decis să ne încânte cu prezența?

Câteva chicoteli. Mă îmbujorez puțin și încerc să vorbesc cu voce tare.

- Am...am fost plecată cu tata!

- Ați restabilit relația?

Întreabă profesorul bănuitor.

- Da!

O doamne să treacă mai repede la subiect.

- În regulă, presupun că acum vei fi prezentă!

- Afirmativ domnule!

Profesorul dă din cap și își începe ora. Răsuflu ușurată în sinea mea și încep să ascult.

════ ⋆★⋆ ════

Orele trec repede. Ies în curte pentru a pleca spre casă, însă când dau de Zender la ușa universității fac ochii mari.

- În sfârșit, credeam că voi fi nevoit să aștept două zile

Clipesc.

- De cât timp mă aștepți?

- Hmm...

Zander se preface că se gândește.

- ... cred că...cam de jumătate de oră!

- Mă aștepți de jumătate de oră? Dar ți-am spus că mă întorc acasă!

- Știu...

Zice el și îmi ia ghiozdanul de pe umăr.

-...dar aveam treabă în oraș!

Își pune ghiozdanul pe umăr. Este foarte drăguț din partea lui că vrea să mă ajute să-l duc. Pe lângă asta, Zender îmi întinde un pachețel mic.

- Am mușcat o bucățică, îmi pare rău!

Râd când văd o gogoașă cu cremă roz mâncată pe jumătate .

OBSESSED Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum