OBSESSED

Opt

SAGE

Școala, nimic mai chinuitor și m-ai greu de cât atât. Teme, proiecte și prezentări pentru a supraviețui într-o lume dură... simt că îmi distrug psihica.

Aseară, după ce am făcut duș, făcusem un rezumat de două pagini, și ar fi bine să primesc măcar un nouă pentru el .

La moment, stau în bibliotecă și îl recitesc încă o dată, înainte de a treia oară când trebuie să-l predau, asigurându-mă că am respectat toți parametrii.

Ah, firar uitasem de exemplu.

Ca de obicei, sunt năucă. Îmi scot din ghiozdan pixul și încerc să bag ca exemplu pe George Washington.

Brusc tresar când o mână mare îmi cuprinde umerii.

— Ce citești?

Când ridic capul, căpățâna blondă deschis al lui Zender — tipul nou — se ivește lângă mine .

— Ce cauți aici ?...

Întreb eu și îi îndepărtez mâna de pe umărul meu .

— ...nici măcar nu te-am auzit intrând !

— Ești surdă, asta s-ar explica de ce !

Întorc capul spre Dinah, care râde pițigăiat când îl vede pe Zender lângă mine .

— Hei, am auzit că ești nou, ști ne-ar trebui un jucător de baschet sau fotbal în echipă !

Zice ea și vine repede lipindu-se de Zander care se uită la ea în mod inexplicabil .

Încerc să îi ignor, dar când Zender zice :

— Nu știu, o să văd dacă Sage este de acord !

Mă lasă cadru.

De ce să fiu eu de acord cu ceea ce vrea să facă el . M-ai important, de ce are nevoie de părerea mea ?

Dinah pufnește, și se uită la mine de sus, literalmente, era m-ai înaltă decât mine, pe lângă asta, stau așezată pe scaun .

— Fi serios, ea nu-i importată ...este penibil, nimeni nu m-ai poartă ciorapii lungi cu hello kitty !

Mă îmbujorez puțin și îmi ascund picioarele sub masă.

— Cred că ar fi cazul să te cari, pe nimeni nu interesează ce crezi , fufă de doi bani !

Mârâie el la Dinah lasandu-ne atât pe mine cât și pe ea uimite .

Dinah își dă ochii peste cap, dar cred că doar încearcă să-și ascundă dezamăgirea.

— Pf, în fine ! Sunteți niște ciudați !

Mormăie ea plecând .

Mă uit cum pleacă după întreb:

— Bine, de ce ?

— Ce de ce ?

Întreabă Zender și își trage un scaun așezându-se poate prea aproape de mine.

— De ce i-ai vorbit așa ?

— Tu de ce îi permiți să-ți vorbească așa?

Tac puțin și oftez.

Nu înțeleg, de unde a apărut tipul ăsta, și ce vrea de la mine, și cum de m-a observat ? Pe mine nimeni nu mă observă.

— Nu contează ...

Zender se sprijină într-un cot uitându-se la mine și analizându-mi fiecare părticică din față.