𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟙𝟛꧂

     Capul sus, copile. Ajunge la ceea ce alții au zis că e departe de tine.
____________________________________

NAVARRO

     Nu ar trebui să îmi producă satisfacție lacrimile ei, dar o fac. Nu ar trebui să fiu pe urmele ei, dar sunt. Nu ar trebui să mă joc cu ea, dar mă joc. Atâția „nu ar trebui" și totuși niciunul nu mă oprește din drum. Mă interesează că a fugit mâncând pământul, plângând în hohote? Absolut deloc. Îmi pasă că a zis în repetate rânduri că vrea să plece? Niciun pic. I-am zis foarte clar, nu pleacă. Nu până nu mă satur. Am avertizat-o în legătură cu provocările. I le accept pe toate, chiar dacă nu sunt provocări propriu-zise. Sunt conștient că înțeleg lucrurile cum vreau. Dar asta e avantajul când ești cineva de măsura mea. Orice este fix așa cum vrei.

Nu știu ce mi-a făcut fata asta. Practic vorbind, nu a făcut nimic special. Mi-a trezit interesul de la întâlnirea noastră din bibliotecă. Modul în care s-a blocat când m-a observat. Felul în care încerca să mintă, să mă prostească, crezând că nu o să o recunosc... Toate astea m-au stârnit. Sincer, nu înțeleg de ce. Și asta mă macină cel mai tare. Am avut femei de milioane la picioare, efectiv. Pregătite să facă tot ce le dictez. Le-am ignorat pe toate, pentru că era prea ușor. Se deschideau în fața mea mult prea simplu. Unde e distracția, dacă nu trebuie să muncești puțin pentru premiu? E mai dulce câștigul când te străduiești pentru el.

Muzica ajunge până în holul ăsta, unde sunt amplasate camerele destinate dansatoarelor. Nu se aude la fel de tare, doar suficient să recunoști melodia. A naibii melodie. M-a încurcat mai mult decât să mă ajute. Datorită gălăgiei, nu am putut auzi în totalitate sunetele alea frumoase care-i părăseau gura. În sala principală, s-a jucat cu focul. Perfect conștientă de rănile pe care le poate căpăta. Am văzut în ochii ei hotărârea, când a luat decizia să îmi testeze răbdarea. I-am dovedit că sunt un bărbat răbdător. Că mai apoi s-ar putea să nu facă față forței cu care îmi revendic lucrul pentru care am răbdat, nu am avertizat-o. De ce să o fac? Până la urmă, asta vreau: să o înspăimânt.

M-am bucurat extrem să-i descopăr reacțiile corpului. Răspunde destul de promițător fricii. Am găsit-o udă. Și nu mă refer puțin, doar o mică umezeală. Mă refer, dacă îmi miros palma, e foarte probabil să îi simt mirosul. Mintea în contradicție cu simțurile. Războiul meu preferat. Acum, vreau să o testez și mai mult. Să o împing cât mai aproape de prăpastie, până-i aflu limita. Unde se află stopul lui Noelle? Cât și până unde poate duce, înainte să clacheze? Oricât neagă, vrea să fie în preajma mea; oricine își dorește asta. Poate creierul refuză să recunoască, dar locul dintre picioare a părut mai mult decât încântat să mă primească. Și am de gând să intru acolo. Chiar dacă se opune.

     Totuși, nu cred că ar rezista prea mult opunerii. Mai devreme, se citea pe chipul ei că nu suportă ideea că o ating, dar își deschidea picioarele din ce în ce mai mult. I-am spus că pentru suma potrivită, orice sfântă își deschide picioarele, și nu m-a crezut. I-am dovedit asta, fără să fac o ofertă, în primul rând. Falsa inocență de fațadă nu mă fraierește. Am întâlnit multe asemenea ei. Într-un final, toate își arată adevărata față. Nu vreau să insinuez lucruri care pot fi eronate, dar mediul din care vine Noelle o influențează mai mult sau mai puțin să graviteze în jurul bărbaților dispuși să dea cât mai mult. Mi-am făcut temele, îi cunosc familia și problemele care vin la pachet cu ea.

Noelle Kirstie Blake – nouăsprezece ani, unica fiică a lui Lincoln și Lia Blake – patruzeci, respectiv treizeci și șapte ani. Lincoln, încarcerat acum trei ani, pentru posesia unei arme fără permis și crimă gradul I al unui organ de poliție – riscă închisoare pe viață. Lia, diagnosticată cu BPOC, șanse zero de recuperare. Bunicii din partea mamei absenți, cei din partea tatălui fără posibilități materiale. Locuiește cu chirie în partea de nord a New Yorkului, într-un bloc destinat persoanelor – în special familiilor cu venit minim. Luând-o logic, este singura persoană capabilă să-și întrețină familia. Fără studii superioare, pot să înțeleg de ce a apelat la una dintre cele mai ușoare metode să câștige bani. Însă, pentru că trebuie să existe mereu un însă sau un dar, cum lucrează la bibliotecă, putea să-și găsească un al doilea loc de muncă.