𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟙𝟜꧂

     Adevărații monștri sunt cei care umblă printre noi, nu aceia care se ascund sub patul nostru.
___________________________________

Ușa se închide în spatele lui și de abia atunci lacrimile încep să cadă ca o cascadă pe obrajii mei. Îmi pun mâna la gura, ascunzând sunetele disperate care vor să-mi părăsească buzele și voma care amenință să apară de minute bune. Totul este blurat în jurul meu, însă trebuie să ajung la toaletă cât mai repede. Mă sprijin de canapeaua din dreapta mea și mă ridic, cu genunchii tremurând. Mă chinui să respir, căci altfel voi avea un atac de panică. M-a folosit... Am fost cârpa lui și cel mai tare mă doare că sunt conștientă de acest lucru – că am fost conștientă de la început și nu am luptat mai mult pentru mine.

I-am văzut hotărârea în privire... Nu mă lăsa să plec până nu lua ce voia de la mine. Nu am habar cum să explic teroarea pe care am simțit-o. Pe chip, avea o expresie înfricoșătoare. Nu aveam cum să scap. Am realizat că nu pot face nimic, fiindcă părea așa determinat să dovedească Dumnezeu știe ce. Mă detest pentru ceea ce am fost obligată să accept. Nu am vrut asta. Nu am vrut să-și lipească buzele de ale mele, nu am vrut să... Nu. Am. Vrut. Mai multe lacrimi coboară pe fața mea. Urechile îmi țiuie slab și toată pielea îmi arde. Îmi vine să intru în pământ. Niciodată, niciunul dintre bărbații care m-au plătit, nu a făcut una ca asta. Majoritatea nu au îndrăznit să mă atingă.

Plămânii mă ard, fiindcă nu pot respira cum trebuie. Mă străduiesc să nu deschid gură, deoarece nu voi putea ține în mine greața care se mărește cu fiecare secundă ce trece. Sunt scârbită. De mine, de el, de situația în care am ajuns. Cum a putut... Împing ușa băii cu toată puterea și cad în genunchi în fața vasului de toaletă. Simt instantaneu durere, dar nu am putere să fac altceva decât să vărs absolut orice se afla în stomacul meu. Gâtul mă ustură îngrozitor, pe limbă am un gust oribil dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu îi mai simt gustul dezgustător. Nu știu ce urmează să fac. Nu îi vreau banii, să se spele cu ei pe cap. Vreau doar să scap din locul ăsta și să plâng până uit ce s-a întâmplat.

Conștientizez bătăile haotice ale inimii, însă nu mă pot liniști. M-a... violat. M-a obligat să fac ceva ce n-aș face niciodată, și nu există nicio măsură pe care o pot lua împotriva lui. Are completă dreptate, sunt cuvintele lui în contradicție cu ale mele... nu mă va crede nimeni. Bineînțeles că nu aș fi crezută... Până la urmă sunt săraca care caută câștig folosindu-se de numele lui. Pentru că asta vor toate femeile agresate de bărbații ca el, așa-i? Nicidecum dreptate pentru agresiunile de orice fel la care au fost supuse. Când am dat afară tot ce se putea, m-am șters la gură cu mâneca costumului și am alunecat pe spate, sprijinindu-mă de perete. Răceala acestuia mă ajută enorm să potolesc temperatura ridicată care pare să fi pus stăpânire pe mine.

     Plâng în continuare, dar am încetat să mai încerc să mă opresc. E în zadar. Nu m-am liniștit din tremurat, însă nu mă mai deranjează. Privesc pierdută tavanul și becul ce atârnă deasupra mea, luminând încăperea de cel mult doi metri pătrați. Nu-mi amintesc să fi aprins lumina... Nu știu cum am ajuns în ipostaza asta. Am vrut doar să plec acasă. Nu am cerut nimic. I-am spus că nu e nevoie să mă plătească. Mi-am dorit să mă lase în pace. Nu aveam de gând să mai dau vreodată ochii cu el. Acum, vreau să fac tot ce pot să mă înghită pământul pentru că, dacă îl mai văd o singură dată, și din întâmplare doar, am să înnebunesc.

Mă ridic cu greu, regretând momentul în care am încălțat acești pantofi. Îmi dau părul de pe față și bâjbâi dezorientată până ajung lângă chiuvetă. Dau drumul robinetului, pe apă rece, la maxim. Îmi clătesc gura, fața, gâtul și absolut orice bucățică de piele pe care o găsesc. Nu mă ajută cu nimic, dar vreau să simt orice altceva în afara dezgustului. În continuare, greața urcă pe gât, dar nu am ce să mai dau afară. Stomacul mă doare, ochii mă ustură, asemenea gâtlejului și al gurii. Întind mâna, așa cum pot și trag apa, scăpând astfel de mirosul insuportabil al vomei. Unghiile astea stupide îmi îngreunează viața și mai mult. De ce am acceptat toate aceste lucruri?