𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟞꧂

Trebuie să fii puternic și să treci peste durere. Nu pentru alții, ci pentru tine.
_____________________________________

     Tremurul mâinilor devine vizibil în momentul în care apelul se încheie și cobor mâinile în poală, acolo unde le și las. Inima îmi bate cu o putere nebună în corp. O simt până în gât. La propriu. Trag o gură de aer cât de adânc pot, îndepărtând atacul de panică care sunt sigură că mai are un singur pas până să ajungă la mine. Și tare îmi e teamă să nu fac o criză aici, în fața lui Kay.

     Nu știu cum să asimilez informația ce tocmai mi-a fost trântită direct în față.

     Nu-mi vine deloc să cred că cel care a sunat și-a oferit identitatea reală. Da, nu ar avea niciun motiv să dea un nume la nimereală, dar să pun botul și să cred că acel Navarro Assante a fost la celălalt capăt al telefonului e imposibil. De ce m-ar contacta pe mine o persoană de teapa lui? O persoană cu o putere financiară mare și o imagine în televiziune, mass-media? Sunt atâtea modalități prin care se poate distra, dacă își dorește. Și în niciun caz un dans din partea mea nu indică o distracție prea mare. Cel puțin asta este părerea mea. Sunt fete mult mai frumoase decât mine. Mult, mult mai frumoase.

Nu. Nu are cum să fie Assante despre care s-a tot discutat prin emisiuni în ultimul timp. Nu are cum să fie bărbatul pe care l-am criticat dur de una singură acum câteva zile. E ori o glumă nesărată, ori un alt tip cu același nume. E imposibil să existe un singur Navarro în toată America. Sper să mai existe un altul... Dar vocea și râsul le-am recunoscut din prima secundă, căci le-am mai auzit în interviul pe care l-a acordat acelui reporter al postului de știri. Faptul că nu a dorit să-mi comunice adresa telefonic și, în plus, că a mai și apelat cu număr ascuns indică fără dubii faptul că este vorba de acel Assante.

Doamne, te rog să nu fie el! Nu-mi pot imagina cum aș reacționa dacă se dovedește a fi el. O să mă panichez în ultimul hal. O să mă sperii și nu voi mai fi în stare să duc la bun sfârșit treaba pentru care am fost chemată. Sunt sută la sută sigură că o să mă împiedic și-o să stric totul. Nu mi s-a întâmplat una ca asta înainte, însă, dată fiind situația, mă văd în stare să nenorocesc absolut tot.

— Noelle!

Tresar, întorcându-mă spre stânga, în direcția din care s-a auzit vocea prietenei mele. Scutur de câteva ori din cap, alungând astfel presimțirile mele cu privire la ce se va întâmpla sau nu se va întâmpla. Până nu ajung acolo, nu am de unde ști cu exactitate ce-o sa se petreacă. Așadar, mai bine ar fi să încetez să mă mai îngrijorez din pricina unor gânduri nesigure. Și dacă voi da cu bâta în baltă, o să o fac doar o singură dată, nu?

— Kay? întreb calm, în comparație cu țipătul pe care l-a lăsat să iasă, când mi-a pronunțat numele.

— Îmi spui și mie motivul din cauza căruia ai rămas cu ochii țepeni pe parbriz timp de mai mult de cinci minute și nu ai auzit când te-am tot strigat? Să nu aduc în discuție faptul că ți-a picat fața pe jos imediat ce ai închis telefonul.

Nu răspund încă. Privesc locul în care ne aflăm. Nu suntem încă aproape de casă. Suntem blocate la semafor, momentan, cu o coadă imensă în fața și în spatele nostru. Fiind pe banda stângă, în dreapta mea se află o mașină neagră, cu geamuri fumurii din care răsună cu putere muzică. Geamul este crăpat puțin, reușind în acest fel să văd decât o parte din profilul șoferului. Este bărbat, asta pot garanta, datorită tunsorii scurte. Mă întreb cât de tare se aude muzica la el, acolo. Ținând cont că o aud eu, care sunt într-o mașină cu toate cele patru geamuri închise, bănuiesc că pe el l-a surzit deja.