𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟙𝟘꧂

     Nu te mulțumi niciodată cu puțin. Totul sau nimic.
___________________________________

Navarro

     — Am auzit că face un oral nemaipomenit. Ar trebui să profiți de ocazie, Nava. Nu o să-ți mai pună Dumnezeu mâna în cap a două oară.

     — Mă interesează ce iese din gura unei femei, nu ce intră. Ar trebui să mergi pe aceeași gândire. Te sfătuiesc ca de la frate la frate.

     Continui să citesc cel mai nou articol publicat de New York Daily News, ignorând pe jumătate balivernele pe care le tot bolborosește Santino. Urăsc să mă uit la televizor, pentru că mi se pare o mare idioțenie tot ce se prezintă pe fiecare post. Nu o să prinzi nimic bun dacă benoclezi ochii nonstop într-un ecran și asculți niște dobitoci care n-au nimic mai bun de făcut decât să-și dea cu părerea despre anumite situații cu care nu au nimic de a face. Oamenii chiar și-au format un obicei în a scormonii în rahatul altora.

     Santino pufnește amuzat, înainte să lanseze altă replică demnă de aruncat la la veceu și tras apa peste ea:

     — Eh, uite aici te contrazic. Părerea mea e că trebuie să mă intereseze, dacă ce intră îmi aparține.

     Las telefonul pe birou, ridicând ochii spre Santino. Mă întreb, pentru a infinita oară de când îl cunosc, dacă piulițele din creierul lui au fost strânse suficient sau s-o fi deschis vreuna și i-a stricat mecanismul gândirii. Mă mai întreb și dacă și-a tras-o cu toată populația feminină a New Yorkului, pentru că orice nume iese pe gura mea, îi cunoaște deja abilitățile sexuale persoanei respective. Mă depărtez de birou, împingând scaunul, folosindu-mă de călcâie și podea, lăsându-mă cu spatele pe spătar.

— Nu e un pic ciudat că te gândești la cât de bine o suge alta, în condițiile în care ești la un pas distanță să te însori? îl întreb, ridicând o sprânceană, într-adevăr curios de răspunsul pe care mi-l va da.

     — Hei, mă atenționează, fluturând degetul arătător prin fața mea. Încă n-am primit un răspuns pozitiv, deci sunt disponibil, rânjește.

     Și mă face pe mine afemeiat...

     Curiozitatea mea în legătură cu răspunsul lui a fost o dezamăgire totală. Sunt aproape sigur că Santi și-ar trage-o cu alta până în ultima clipă, folosit exact același motiv pe care l-a întins pe tavă adineaori. Nu mă deranjează deloc „apetitul" său pentru femei. La dracu', îl înțeleg perfect la capitolul ăsta. Dar Clare este o femeie bună. Îi știu povestea cap coadă, nu are nevoie de alt ratat în viața ei. Fiul acesteia merită o figură paternă constantă în procesul creșterii. Știu ce înseamnă să nu ai un tată care să-și dea interesul pentru tine. Am suportat pe propria piele consecințele lipsei unei familii. Mă interesează mai mult de copil decât de Clare. Santino are resurse pe care le poate folosi să ajute. Prefer, indiferent de al cui copil este vorba, să folosească acele resurse pentru a-l ajuta, în loc să-i arunce pe curul unei fufe.

Cât despre subiectul discuției noastre; acesta se numește Sharon... și încă cumva. M-a interesat atât de mult încât nu i-am reținut întreg numele. Această „domnișoară" este catalogată drept una dintre cele mai de succes avocate din NY. M-am trezit în dimineața asta cu nu mai puțin de unsprezece mesaje prin care își cerea scuze de deranj și se întreba dacă putem lua masa împreună. Fata bună caută anturaj cu lupul ce rău. Ironic, nu? Santino este atât de intrigat pentru că n-am răspuns nici unui mesaj trimis de ea, încât s-a decis să-mi facă o vizită și să înșire argumente pentru care ar trebui să îi accept avansurile. Aș fi dat curs oricărui lucru între noi, dacă în mintea mea nu zăcea imaginea unor alte buze mulate în jurul meu.