𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟚𝟘꧂

Am trecut prin zile negre, dar au fost și colorate.
__________________________________________

Navarro, de parcă vrea să îmi producă o reacție, ne duce să luăm masa exact în locul unde am fost cu mama. Nu m-a întrebat ce vreau să mănânc. Doar m-a așezat la o masă din colț și mi-a spus să aștept. Momentan, discută cu un bărbat cam la o vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un costum nou, însă părând de o calitate mai slabă decât cel pe care îl poartă Navarro. Asta pot observa cu ușurință din locul în care stau. Are părul cărunt și e mai scund cam cu un cap. L-am văzut când a intrat în local, ducându-se țintă spre Navarro. Nu am auzit ce a spus, însă l-a abordat încet. Acesta, din urmă, nu a părut deranjat, ba din contră a întins mâna primul, pentru un salut, zâmbind. Aparent, știe să se comporte ca un om normal. Am avut plăcerea să îl întâlnesc astăzi pe Navarro-omul, nu pe Navarro-omul peșterii.

E drăguță o schimbare atât de mare în comportamentul lui. Sper doar să rămână astfel. Știu că e imposibil, însă nu pot pune de fiecare dată răul înainte. Sosește rândul lui Navarro și, înainte să se întoarcă către caseriță, strânge din nou mâna bărbatului și dă din cap, în urma a ceea ce i-a comunicat acesta. Bărbatul pleacă iar el plasează comanda. De data aceasta, în locul fetei este o femeie. Pare trecută de treizeci de ani. Un licăr de pe chip lasă să se vadă că îl recunoaște pe cel din fața ei. Navarro nu pare deranjat de lucrul acesta. Mai mult, nici nu trădează în vreun fel un gest care să arate că e conștient de faptul că atrage priviri. Mă întreb cât de obișnuit este cu acest comportament pe care îl au oamenii în ceea ce îl privește. Se întâmplă să fie oprit de către cineva în fiecare zi? Și dacă da, nu este obositor să ai mereu de-a face cu persoane necunoscute?

Plătește cu același card Amex. Ținând cont că este mijlocul săptămânii și nu sunt prea mulți oameni, comanda este pregătită în următoarele două minute. Când se întoarce la masa unde m-a lăsat, mi-am pus deja alt set alcătuit din treizeci de întrebări, variind de la De ce folosește un card negru pentru un restaurant fast-food, la Câți bani are, încât să dețină un Amex? Eu, de abia am unul obișnuit, folosit de oameni obișnuiți. Conjunctura situației este un pic penibilă. Ce caut aici, cu Navarro? Încă nu am învățat că nu iese nimic bun, atunci când este implicat? Închid ochii și inspir, alungând absolut orice gând din mintea mea. Ar trebui să funcționeze. Mai devreme a funcționat, când, de bună voie am... Deschid ochii, tresărind, în urma zgomotului pe care l-a produs tava, trândindu-se pe masă. Navarro se așază în fața mea, încrețind puțin din nas.

— Scuze, era să o scap. Adică, am scăpat-o.

— E în regulă.

Mă uit la mâncarea de pe tavă. E mai mult decât era necesar. Nu cred că poate mânca cineva atât de mult. Patru burgeri mari, doi mici, care cred că sunt cu pui, două porții de aripioare, trei de cartofi, una normală și ceilalți fiind spiralați. Două pahare de suc, mari și o sticlă de apă plată. Câteva pliculețe cu sos – muștar cu miere, împrăștiate aleatoriu pe tavă. Două plăcinte cu vișine și două lava cake cu ciocolată și înghețată. Îmi dau seama că facem jumi-juma, însă este extrem de mult, pentru cât mănânc de obicei. Dacă pot mânca aripioare și unul dintre burgerii mici, mă mulțumesc. Nici vorbă de cartofi, plăcintă și acea prăjitură.

— Deloc ketchup? întreb.

— Țin minte ce ai comandat data trecută, îmi răspunde, întinzându-mi aripioarele. Să mă duc să cer o tavă în plus?