𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟙𝟞꧂

     Banii reprezintă puterea, iar puterea îți oferă oportunități.
____________________________________

NAVARRO

O bătaie scurtă în ușă mă face să închid ecranul laptopului și să ridic privirea. Clare intră, cu capul în pământ și două plicuri în mână. Din ce văd, sunt negre mat și un scris auriu, subțire și caligrafic dăinuie în colțul drept. Îmi e imposibil să nu mă gândesc la Kay și la diferențele dintre ea și sora ei. Clare e... nici nu știu. Nu ar avea vreodată curajul să mă sfideze. Pe când, mezina familiei, nu doar că mi-a vorbit înapoi, dar a mai și avut suficient curaj încât să mă amenințe. Încă îmi vine să râd, însă nu asta e ideea. Ideea e că mă abțin să nu îi răspund cu aceeași monedă. Din cauza cui mă abțin? Din cauza unei anumite femei, cu ochi de felină și cu irisuri de cea mai specială nuanță de căprui pe care am văzut-o vreodată.

— Bună dimineața, domnule, salută. Mă scuzați, dar au sosit aceste invitații din partea soților Maxwell. Organizează o gală de caritate unde își expun și oferă spre cumpărare cele mai noi bijuterii ale companiei dânșilor. Doresc să fiți prezent. Al doilea plic conține o invitație pentru un însoțitor.

Kevin și Yolanda Maxwell, fondatorii companiei Maxwell Jewelry, cu o valoare de patru miliarde și jumătate de dolari. Și totuși, nu sunt în stare să doneze de unii singuri către o cauză nobilă. Aspectul ăsta spune totul despre ei, corect? Niște dobitoci îngâmfați care au avut chiorul noroc să explodeze pe piața bijuteriilor. În ultimii doi ani, au ridicat prețurile îngrijorător, pentru niște obiecte, dacă mă întrebați pe mine, banale în marea majoritate. Dânșii își consideră piesele drept „de colecție" și „lux", așadar și-au permis să creadă că valoarea cinstită a unui colier din argint să fie zece mii de dolari.

— Lasă-le aici, fac semn spre celelalte plicuri care sosesc în fiecare săptămână. Au specificat când este gala?

— Sâmbătă seară, domnule. La Empire State Building, ultimele trei etaje.

— Pentru ce organizează strângerea de fonduri?

— Din câte au comunicat, tințesc să doneze întreaga sumă către școlile și centrele de ajutor pentru mamele singure din Ghana și Jamaica.

— Am înțeles. Mulțumesc.

Această încuviințează, se întoarce și pleacă la fel de tăcută precum a venit. Mă gândesc la ea și Santino împreună și mi se pare uimitor cum doi oameni la poluri opuse chiar se atrag. Caracterul ei e la kilometri distanță de felul prietenului meu de a fi. Nu găsesc un lucru în comun pe care să îl împărtășească, dar asta nu îi oprește din a arătă chiar foarte bine formând un cuplu. Clare e o femeie frumoasă. Prost să fii să nu observi. Căsătoria asta aduce beneficii amândurora. Deși poate încă nu au dezvoltat sentimente unul pentru celălalt, într-un final o vor face. El are nevoie de o soție, ea de cineva stabil – măcar material, dacă fizic mă tem că Santi o să lase de dorit. Fiul acesteia o să aibă parte de o casă, o figură paternă și oportunitatea unui trai mai mult decât decent. Cu toate că prostul nu e capabil să mențină o conexiune cu aceeași femeie, nu o să facă pași în spate în educația și creșterea unui copil. Pe asta pot să pariez.

În ultimele cinci zile, gândul îmi zboară constant către Noelle. Nu-mi pot scoate din cap ultimele noastre interacțiuni. Sunt conștient că am procedat greșit, dar nu e nicio parte din mine căreia pare să îi pese. Obțin întotdeauna ce vreau. Printr-un mijloc sau altul. Realizez că probabil mă urăște pentru ceea ce i-am făcut. Și eu m-aș urî. Însă, în ciuda lacrimilor și a protestelor pe care le-a ținut cu înverșunare, corpul ei o trăda ca un nenorocit. Arăta fiecare semnal pozitiv pe care ea refuza să îl rostească. Când era în genunchi în fața mea, cu membrul meu adânc printre buze, privirea ei nu părea că mă detestă așa mult precum afirmă. Recunosc dorința când o văd. Și a ei era extrem de vizibilă. Că nu o să recunoască niciodată e o altă poveste. Nici când era în poala mea, cu picioarele larg deschise, nu avea curaj să-și recunoască măcar ei înșăși că nu era în situația aia împotriva propriei voințe.