𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟚𝟝꧂

     Să nu uiți niciodată de unde ai plecat, oricât de sus ai ajunge.
_____________________________

NAVARRO

Ciocăn la ușa, sperând să audă zgomotul, sub toată gălăgia pe care o face dușul. Încerc să ignor cât pot de mult faptul că o am pe cealaltă parte a ușii, dezbrăcată. În baia mea. În dușul meu. Dezbrăcată. Înghit în sec și strâng hainele în pumn. Calmează-te. Mai ciocănesc odată și apa se oprește. Întredeschid ușa, puțin, strecurând mâna prin crăpătură, arătând hainele. Nu am de gând să intru peste ea, nu am decăzut atât, oricât de disperat mă simt pe dinăuntru. Nu am mai atins altă femeie de când am cunoscut-o. Și e o problemă extrem de gravă. Curând, răbdarea pe care mi-o impun o să se termine și tare mi-e teamă că n-o să fiu răspunzător de propriile acțiuni.

— Scuze, nu am alte haine aici, mă refer la faptul că i-am adus niște pantaloni scurți de-ai mei și un tricou negru, simplu. În afară de bunica, nu există altcineva de sex feminin, așa că nu am de unde să fac rost de altceva mai potrivit.

— E în regulă, strigă. Mulțumesc!

— Le las pe pat?

— Nu. Poți să intri, mă întorc cu spatele imediat.

Inspir. Închid ochii o clipă. Nu o să ajute deloc, cariño. Din contră, mai rău o să facă. Deschid ușa complet, intru privind în podea și pun hainele pe blatul chiuvetei, întorcându-mă înapoi pe călcâie, pregătit să ies pe unde am ieșit. Simt mirosul șamponului ei. Miroase exact cum obișnuiește să miroasă părul ei. Am știut ce să cumpăr, bazându-mă pe abilitățile mele să rețin aroma oricărui lucru. Știu absolut orice produs folosește. De la parfum până la crema de corp. A fost de ajuns să o miros o singură dată ca să rețin. Nu știu dacă e ceva greșit la mine că știu toate astea. O pun pe baza obsesiei bizare pe care o nutresc pentru femeia asta, pentru că nu am altă explicație.

— Stai un pic, o aud în spatele meu. Îmi pare rău dacă par nerecunoscătoare, dar de ce, cum ai toate astea aici? De unde ai știut?

Mă așteptam să apară întrebarea asta. Cum, de altfel, e normal. Când, vreodată, intri pentru prima oară în casa cuiva și găsești în baie toate produsele pe care, de obicei, le ai la tine acasă? Sunt conștient că situația e puțin scoasă din tipar, însă n-am de gând să mă scuz. Ăsta sunt și așa defilez. Nu mi-e rușine că acord atenție asupra oricărui lucru în ceea ce o privește. A intrat într-un colțișor al ființei mele care a fost neatins până acum. Nu am habar ce trebuie să fac, cum să mă comport. Așa că... nu știu. Bănuiesc că trebuie să mă prind din mers. Să învăț pe parcurs.

— Om trăi și om afla, corect? răspund, încercând să par dezinvolt.

— Navarro.

Întorc capul, cât s-o privesc cu coada ochiului. E în spatele cabinei, având doar capul scos în afară. Cârlionții îi cad pe obraji, pe umeri și pe o parte a sânilor. Șiroaie de apă se scurg din ei, pe frunte, abdomen și mai jos, unde refuz să mă uit chiar și o secundă. Ridic privirea spre chipul ei și mă blochez. Nu se uită la mine. Știu unde se uită. Știu ce a văzut. Cum am putut să uit?! Cum am putut să fiu atât de neglijent? Maxilarul mi se încleștează atât de tare, încât simt c-o să mi se spargă măselele. Îmi retrag brațul și deschid gura să spun ceva, orice, dar nu iese niciun nenorocit de cuvânt. Nici măcar un sunet. Fac un pas spre ușă, pregătit să plec dracului din baie, dar bineînțeles că trebuie să nu înțeleagă când bătălia e deja pierdută.