꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟚𝟚꧂

206 26 1
                                    


Dacă se întoarce, ți-a fost menit. Dacă pleacă definitiv, bucură-te. Ce-i al tău, va găsi drumul spre tine.
___________________________________

NAVARRO

Noelle ține paharul cu cafea, din carton și ochii i se închid din ce în ce mai mult. Arată exact ca un om epuizat. Capul rezemat de tetieră i devine din ce în ce mai moale, balasându-se încet în urma mașinii în mișcare. Mă gândesc serios să depun o cerere de demisie în numele ei. E absolut inadmisibil să fie în starea asta, la nici douăzeci de ani. Încetinesc, apuc ușor, cu grijă paharul din mâinile ei și îl așez în suport. Noelle nu schițează niciun gest, pleoapele-i rămân închise și tot trupul i se detensionează treptat. Îmi abțin un oftat și schimb ruta. Mergem acasă. Poate să protesteze după ce se va trezi. Să zică mulțumesc că o să aibă energie să-mi țină piept. Vreau doar să se odihnească.

De obicei, Nana își petrece zilele de vineri cu prietenele ei, bând ceai, bârfind și jucând cărți. E numai bine, știind cu siguranță că Noelle ar fi extrem de deranjată să fie văzută. De Lias nu îmi fac probleme. A văzut-o deja. Bănuiește ceva, cu toate că nu m-a întrebat încă. Dar nici nu trebuie să o facă. Sunt perfect conștient de ce îi poate capul și mă aștept oricând să mă încolțească, cerând răspunsuri. El poate să întrebe cât vrea; de răspuns, nu promit că o să răspund. Nu că nu aș vrea neapărat. Mai mult pentru că nici eu nu știu ce se întâmplă. Tot ce știu e că mă comport ciudat; pe asta pot s-o spun.

Deși am vrut să petrec ziua asta cu Noelle trează, într-un fel e mai bine că a adormit. Așa, pot să fac ce am de gând, fără să fiu nevoit să o mint sau să mă cert cu ea. Am ajuns la o decizie în favoarea ei și nici măcar nu o să sesizeze schimbarea pentru o perioadă. Există două opțiuni, din care am ales-o pe cea mai ușoară pentru ea. Ori se mută, ori parazitul ăla părăsește blocul. Am tras concluzia că a doua variantă e cea bună, dar doar pentru un moment. Noelle o să plece din clădirea aia, fie că vrea, fie că nu și n-o să accept obtiecții. Dacă are până și cel mai mic gând să opună rezistență, pot foarte bine și ușor să o leg și s-o duc undeva unde niciun administrator libidinos nu o să o mai agreseze. Cât despre administrator, o să am grijă să nu se mai afle vreodată în preajma unei femei.

A greșit extrem de mult scoțând pe gură rahaturile alea. Putea să zică despre mine orice îi trecea prin capul ăla gol. Nu mă interesa și niciodată nu i-aș fi acordat atenție. Faptul că a îndrăznit să ceară corpul femeii de lângă mine, că a insistat și că a jignit-o... Da, nu o să mai prindă ziua de mâine. Pe asta o promit. A întrecut măsura cum nu cred că a mai întrecut-o nimeni. Și niciodată, absolut niciodată nu o să accept să-i vorbească cineva în felul ăla, fără să aibă de suferit. Pumnii pe care i-a primit sunt nimic în comparație cu ce pot să fac. Îmi pasă prea puțin că am promis că nu o să mă pătez vreodată de sânge. Ca să îl învăț minte, m-aș spăla în sângele lui. Poate, în felul ăsta, o să învețe cum să se comporte cu o femeie. Cu atât mai mult dacă femeia aia se întâmplă să fie a m... dacă se întâmplă să îmi fie apropiată.

Nu am fost și îmi place să cred că încă nu sunt adeptul violenței. Am văzut și am trăit suficientă pentru trei vieți de acum încolo, încât să mă țin la cât mai mare distanță de circumstanțe care mă pot aduce în ipostaze în care să îmi pierd cumpătul. Nu suport să fiu asemenea celor printre care am crescut. Oamenii ăia nu merită amintiți, cu atât mai puțin merită să îi aibă cineva drept exeplu, intenționat sau neintenționat. Am jurat că nu o să devin niciodată ceva asemănător lor. Sau măcar că o să încerc cu tot ce am. Categoric, nu îmi reușește de fiecare dată. Am conștientizat lucrul ăsta în ceea ce o privește pe Noelle. Odată, cândva, am fost forțat să fac acțiuni pe care nu doream să le fac vreodată. Nici atunci, nici acum. Din cauza asta nu o să îmi iert vreodată părinții. Aș fi preferat la nesfârșit să dorm flămând, murdar, bătut, decât să fiu martor unor atrocități de nedescris. Decât să fiu chiar eu personajul principal al acestor atrocități.

𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum