𝗛𝗶𝘀 𝗗𝗲𝘀𝗶𝗿𝗲

꧁ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 𝟚𝟙꧂

Nu fii dur cu tine. Faci tot ce poți. E suficient. Ești suficient.
__________________________________

Încui ușa fix când telefonul sună în buzunarul gecii. Scot cheia din broască, o bag în celălalt buzunar și scot telefonul, întorcându-mă pe călcâie, spre scări. Sunt în întârziere. Pentru prima oară în viața mea, întârzii la locul de muncă. Mama a avut nevoie de mine pentru un duș rapid și nu aș abandona-o pentru nimic în lume. Sunt sigură că doamna Edith va fi înțelegătoare, însă în cazul în care va fi deranjată, mă poate penaliza la salariu. Nu va face lucrul acesta, dar mă aștept la orice. Este posibil să aibă o zi proastă și nu știu cum reacționează. De obicei, este toată un zâmbet și cu greu poate fi scoasă din sărite. Totuși, niciodată să nu spui niciodată.

     Mut telefonul în mâna dreaptă, exact în momentul în care aud o ușă deschizându-se la etajul superior. Recunosc acea ușă dintr-o mie. Provine de la apartamentul domnului Jacob. Arunc o privire grăbită la ecranul telefonului și când observ un număr nesalvat, mă pregătesc psihic pentru încă un bărbat care dorește serviciile mele. Ultima persoană pentru care am dansat a fost Navarro. Dacă m-aș lua după el, anunțul online ar fi trebuit să fie șters de foarte mult timp. Păcat că nu am încredere în el. Nu mă pot baza pe spusele lui. Cine îmi garantează că nu apare cealaltă personalitate a sa și uită tot ce mi-a spus?

     Mă pregătesc să răspund apelului și pornesc în pas vioi spre scări. Dacă domnul Jacob apucă să mă prindă din urmă, sunt ferm convinsă că nu va ezita să arunce din nou cuvinte jignitoare. Asta face de fiecare dată. Am memorat replicile pe de rost. Mai uimitor decât să înceteze ar fi să găsească alte propoziții, mai elaborate, prin care să mă facă femeie ușoară, de doi bani. Bărbații asemenea lui nu mă mai rănesc. Am întâlnit prea mulți să mai pot fi afectată. Răspund și cobor aproape în fugă primele trepte, auzind pașii greoi din spatele meu. Sunt conștientă că respirând întretăiat las alte iluzii între mine și persoana care a sunat, însă prefer orice, în schimbul administratorului.

     — Cât durează să răspunzi, Noelle?

     Picioarele îmi împietresc în loc. Navarro. Îmi e imposibil să nu recunosc glasul nemulțumit, ce pare că mă ceartă deoarece nu am răspuns dinainte să sune, măcar. Am spus că prefer orice, corect? Poftim, descurcă-te cu el. Uneori, când mă lovesc schimbările din comportamentul său, mă prind cu garda jos. De ce există o discrepanță atât de mare între cine a fost ieri și cine este de obicei? Așa cum i-am spus, când pare un om adevărat, cât se poate de normal, nu mai este atât de înfricoșător. Când dovedește că e capabil de blândețe, pare o altă persoană.

     — Încuiam ușa. Nu își petrece toată lumea timpul pe telefon douăzeci și patru din douăzeci și patru.

    — Sunt în fața blocului. Am vrut să te surprind, dar aparent ai nevoie de un interval complex ca să apari; mai exact: între trei și cinci ore.

     — Pot să întreb de ce? Am stabilit să ne vedem după program. Ies la patru. Și oprește-te din a mai ironiza. Nu ți se potrivește.

     — Domnișoară Blake! O secundă, te rog.

     Încremenesc de-a binelea. Imposibil. Absolut imposibil. Cobor telefonul de la ureche și mă întorc cu încetinitorul. Și iată-l, în toată splendoarea, pe scumpul meu administrator hărțuitor. De această dată, poartă o bluză subțire cu mâneci lungi, maro, cu două numere mai mici decât ar fi fost normal. Niște pantaloni de trening negri, uzați îi îmbracă picioarele scunde, groase. Veșnicii papuci asortați cu o pereche de șosete verzi. Cum a putut fi ales administrator? În acest bloc locuiesc familii cu copii. Copii mici, care pot interacționa cu acest bărbat lipsit de bun simț.