𝐋𝐮𝐜𝐢𝐟𝐞𝐫|| 𝐊𝐓𝐇 𝐅𝐅 {𝓉𝓇𝒶𝒹𝓊𝓈𝒶}

13

Am căscat în timp ce mâzgăleam notițele în clasă. Era literatura coreeană și domnișoara Han, era femeia plictisitoare, citea povestea monoton.

Am tușit în timp ce am continuat să scriu fără să ridic privirea. O senzație de furnicături mi-a trecut în gât și am tușit din nou. Era atât de ciudat de tăcere în clasă, încât am atras atenția câtorva oameni în timp ce tușeam.

M-am uitat prin geantă în timp ce mi-am scos o batistă și am dus-o la gura. Senzația de furnicături a crescut și am tusit direct în batistă

Ochii îmi lăcrimau și mi-a fost aproape imbosinil să rețin lacrimile. Domnișoara Han s-a săturat când și-a lăsat cartea jos.

"Kang Sun Hi, dacă ai vreun inconvenient, te poți scuza de la curs. Îi deranjezi pe toată lumea."

Ce târfă necompletabilă. Nici măcar nu m-a întrebat dacă sunt bine. Când acele cuvinte i-au părăsit gura, am sărit în picioare și am fugit din clasă, direct spre toaletă.

M-am oprit când tusea a scăpat de sub control. M-am uitat la batista albă care acum se înroșise complet din cauza sângelui. Mâinile îmi tremurau când mă uitam la ea.

Ce în lumea reală a fost în neregulă cu mine? Am avut cancer? aveam de gând să mor? Ce s-a intamplat?

O altă tuse m-a smuls din gânduri și am căzut în genunchi în timp ce încercam să opresc sângele apăsând strâns cârpa pe gură.

Taehyung, care trecea cu Mingyu, sa oprit când a auzit un sunet familiar undeva în apropiere. „Mingyu du-te în biroul meu, voi fi acolo în curând", i-a spus el și băiatul a plecat. Urmărind aura persoanei, și-a grăbit pasul până a ajuns pe unul dintre holuri

Ochii i s-au mărit când a văzut-o pe Sun Hi ghemuită pe podea, arătând patetică și îndurerată. A alergat imediat la ea

Am simțit o mână pe spate și mi-am ridicat privirea pentru a-l vedea pe Taehyung privindu-mă îngrijorat. Bărbatul a înghețat când i-a văzut buzele însângerate și batista albă din mâinile ei, care era înecată cu lichidul purpuriu.

"Ce... ce s-a întâmplat? Ești bine?", a întrebat el frecându-mă pe spate în timp ce tușeam încă o dată și ieșea sânge.

„Apă.. vreau apa ", am reușit și el s-a ridicat imediat, năvălind pe coridor. S-a întors cu o sticlă de apă în mâini când mi-a dat-o. Am luat câteva înghițituri care m-au calmat înainte de a-mi șterge aspru buzele și gura

Mă dor intestinele din cauza cât de mult tușisem, făcându-mă să mă ghemuiesc într-o minge pe pământ.

„Îl sun pe Hoseok", a spus el și și-a scos telefonul, dar l-am reținut.

"Nu, nu te rog..."

"Nu ești bine și el pare să știe cum să te facă să te simți mai bine. Lasă-mă", Taehyung nu a putut să menționeze partea de vindecare și, prin urmare, a sperat doar că Sun Hi va fi de acord.

Nu, te rog", l-am implorat și s-a oprit. "O să-i spună bunicului și nu vreau să-l îngrijorez pe bătrân. El însuși nu se menține bine. Nu are nevoie de mai multe griji în viața lui"