𝐋𝐮𝐜𝐢𝐟𝐞𝐫|| 𝐊𝐓𝐇 𝐅𝐅 {𝓉𝓇𝒶𝒹𝓊𝓈𝒶}

27.

„Sun Hi ești gata?", a răsunat vocea lui Hoseok în casă și am țipat din camera mea.

"Dă-mi 5 minute". Îmi pun în grabă cerceii și o pereche de tocuri de pisoi. „Bag bag bag..", am scandat pentru mine în timp ce mă uitam prin pat după o geantă mică pe care Jennie mi-o făcuse cadou.

M-am îmbrăcat cu rochia mea roz pastel pe care reușisem să o cumpăr după ce am căutat o oră întreagă în mall. O ultimă privire către mine în oglindă, am dat din cap.

Arătam bine - mă refer la nu Irene de la Red Velvet bună, dar cel puțin prezentabilă și distinct mai îngrijită decât aspectul meu de zi cu zi „arata de parcă cerșesc pe străzi".

Am ieșit repede să-l văd pe Hobi stând acolo cu cheile mașinii în timp ce se uita la mine. În mod dramatic și-a pus o mână pe piept și s-a prefăcut că se prăbușește. „Oh, Sun Hi, arăți trăsnet!"

M-am înroșit când i-am plesnit brațul. „Ești atât de hobi, dar îți mulțumesc. Și aș putea să spun că esti foarte frumos și tu. Îmi pot imagina doar fetele care fac coadă pentru a fi cu tine pentru un dans. Dar ține minte, nu-i certa pe niciunul dintre ei dacă nu ma inteleg bine cu ei."

Hoseok chicoti. — "Voi încerca să nu o fac, mergem acum?"

Am dat din cap și ne-am îndreptat spre mașina noastră. Bunicul se dusese să-și viziteze rudele și, ca prin urmare, nu era prin preajmă, dar, așa cum ne-a cerut, trebuia să-i trimitem o poză cu noi, ceea ce am făcut.

Am mers la universitate cu mașina lui Hobi. Tocmai când am ajuns în campus, am fost uluit. Bărbații în smoking și femeile în rochii de primăvară și-au făcut drum înăuntru. Întregul campus fusese împodobit cu felinare și luminițe. Aproape că mă simțeam într-un platou de film. Era atât de frumos.

Ne-am parcat mașina și am coborât. „Să o facem", Hoseok și-a întins mâna și am zâmbit în timp ce mi-am înfășurat mâna în jurul lui și am intrat înăuntru. Toți arătau atât de drăguți și frumoși, încât nu mi-am putut lua ochii de la ei.

A fost multă agitație în spatele nostru și m-am întors să văd ce s-a întâmplat. Un Maserati negru strălucitor a tras in parcare și mi-am încruntat sprâncenele confuzie. Cine ar putea fi acesta?

Ușa s-a deschis și nu eram deloc pregătită pentru ceea ce am vazut. Toți au icnit când i-au văzut pe Taehyung și Jungkook ieșind din mașină, arătând ca un regal.

"Este profesorul Taehyung... la naiba...?"

"La naiba, m-ar putea calca cu mașina aia și i-aș săruta picioarele..."

"Cine este bărbatul ăla minunat cu el? Mă simt atacată..."

"Nu mi-am imaginat niciodată că o să spun asta pentru profesorul meu, dar el arată atât de material de tată... Îl voi duce chiar aici și chiar acum..."

„Trebuie să spună doar o dată și voi fi în genunchi si parul prins in coada.."

Am ignorat comentariile de sete din spatele meu, prea concentrat pe bărbatul care mergea spre noi. Purta un costum roz, la fel ca mine? Ce! Cum? De ce ne-am asortat neintenționat?

Ochii lui i-au întâlnit pe ai mei și mi-a zâmbit înainte de a face cu ochiul și jur că dacă nu m-as fi ținut de brațul lui Hobi, aș fi căzut la pământ.