O pauză non-ignorabilă se stabilește pentru câteva secunde apoi bătrânica grăiește:
-Kit,dragul bunicii,tu cum știi bine,părinții tăi pe tine și pe frații tăi v-au lăsat în grija mea dar e un lucru pe care trebe' să-l știi.zise Buna oprind-use cu privirea îndreptată spre copii ce făceau nani
-Ce ar trebuii să știu?!zic în șoaptă agitat
-Tu nu ești băiatul fiului meu.zise privind-umă dezamăgită
-Cum adică!?spun impacientat cu ochii cât prunele
-Ești aventura mamei tale cu un nimeni.Ea l-a înșelat pe fiul meu după a rămas însărcinată și l-a păstrat,te-a păstrat pe tine.
-Acum pot să-mi dau seama de ce se comporta așa cu mine.și faptul că era un bou tâmpit
-Voiam să știi adevărul.Sper că nu te-am întristat.nu doar puțin:)|:(
-Sunt bine,trecutu' îi în trecut,prezentul contează.nu plânge,nu plânge de față cu bunica
-Nu semeni deloc cu tată-tău.Ești un băiat bun.
-Îl cunoști?
-Din păcate da.
Se trezesc Astra și Leo,somnoroși,confuzi și mă gândesc că flămânzi deci bunica îi duce în bucătărie punând-ui la masă.Eu îi dau sărut-mâna bunicii,nu-mi pasă că nu-i bunica mea biologică,îi salut pe prichindei și-m iau catrafusele pregătind-umă pentru muncă.
Ies și mă îndrept spre micul atelier de restaurare al domnului Dumitru unde îl ajut să repare obiecte aduse de anticariate din zonă.Acolo nu stau mult și mă apuc de un ceas de mână cât timp se va întoarce el înapoi.A fost nevoie să plece așa că m-a lăsat să am grijă de atelier până se întoarce.
-Acum știu de ce bunica a vrut să....zic cu voce tare apoi mă opresc
Buna sau Liliana a încercat prima dată....să...scape de noi.Mici lacrimi se scurg pe obrajii mei când îmi amintesc acea zi crudă,eram doar un băiat de 6 ani,lăsat pe o străduță îngustă și întunecată cu 2 copii de 10 luni în brațe dar nu durase mai mult de aprope o oră căci se întoarse după noi.Totuși văd de unde seamănă fii-su.Mă pun buburez și mă descarc de tot ce-mi face mintea să aibe gânduri blestemate,ușa atelierului se aude deschizând-use,domnul Dumitru văzând la izbucnirea mea în lacrimi se așeză în fund lângă mine mângăind capul spunând:
-Am 2 fete și 2 băieți,toți fost-ai cu demonii lor în tinerețea lor,care-i baiul Kit?pe un ton blând și privirea duioasă,bătrânul întrebă întrebarea ce nu aș vrea nimeni să-i știe adevărata semnificație
-Pot să-mi spui orice.Eu și doamna Cristina te putem ajuta de vrei,de ai nevoie.el și cu soția sa sunt părinții pe care nu i-am avut,mă potolisem din plâns ca să pot să dau un răspuns
-Cunoaște-ți bine povestea vieții mele....cu asta se justifică tot.
-Bietul de tine dar Dumnezeu le rânduiește pe toate și totul va fi bine în finalul poveștii oricăruia ce luptă bătălia vieții complexe și fascinate.
-M-ați făcut să plâng din nou.....acum sunt lacrimi de fericire
-Mult mai bine așa,uite cum facem,mergem acasă la mine și cinezi la noi,ce zici de asta?ne ridicăm amândoi de jos
-Bine dar nu stăm mult.Că trebe' să terminăm lucrul
-Lucrul îi gata și nu stăm mult,pe seară ești acasă.
-Ok,hai să mergem atunci.pornimă spre casa sa care este foarte aproape
Stau în hol punând-umi haina pe cuier în secundele următoare sunt chemat de doamna Cristina să vin în bucătărie.Mă prezint în cameră și mă așez la masă pe cel mai apropiat scaun de mine.Masa era pusă cu mâncarea mea preferată dar nu vă spun care este să nu vă fac poftă,mâncăm nu înainte să mulțumim la Dumnezeu printr-o rugăciune.
Mâncarea a fost delicioasă și m-a distras complet de gândurile mele blestemate dar și poveștile din tinerețea dânșilor,ce făceau când erau copii mici,cum s-au întâlnit,câte povești și poze cu copilașii lor care acum sunt oameni mari în toată firea.Poveștile mi-le-au spus de mai multe ori dar nu mă satur de ele,sunt frumoase pline de experință.
-Vă mulțumesc de omenie și bârfă,acum ar c-am trebuii să plec.
-Nu mai stai puțin?întreabă bătrânul
-Eee,noi nu bârfe-am doar îți spune-am una alta.face cu ochiul vesela femeie în vârst
-Nu,nu mai stau se înserează și prin zonele astea nu-i bine să te duci singur pe întuneric
-Drum bun,copile!îmi urează cuplul zâmbitor,zici că au rămas tineri la fapte și au devenit înțelepți la gândire
-Paaa!plec acasă,mă simt de 1000 de ori mai bine acum
Merg ce merg dar dracu' stă de om așa că mă duc între niște blocuri să fumez o țigară.Deci mă aflu în fața unei scări de bloc picurii de ploaie făcând-uși aparența,aprind o țigară apoi privesc stropii ce cădeau fără regulă doar la comanda cerului să ajungă pe sol fără lege bătută-n piatră.
Oare mama să fi păstrat un copil pe care l-a făcut dintr-o aventură cu un bărbat,cuvintele bunicii "un nimeni"?Ceva nu miroase a bine.Joacă la 2 mese,femeie deșteaptă.O s-o întreb pe Buna de acel bărbat da' nu acum,mai încolo să uite că am interes în subiect.Numa prin mamă am legătură de sânge cu Leo și Astra și ei cu mine.Tata nu-i tata iar bunica nu-i bunica.Se explică multe acum.
Gândurile mele sunt distrase și întrerupte de un sunet scurt dar imposibil de ignorat,pare că vine din casa scării deci intru spre surprinderea mea să găsesc sub scări se afla un băiat deodată cu mine.Purta pantaloni de trening negri și un hanorac alb,ochii albaștrii și părul maroniu,lacrimi de amărăciune scurgând-use din ochii acestuia.
-Ești bine?priveam la bietul căci expresia-i foarte îndurerată
-Nu,tu cine ești?se uită în sus ferind-uși apoi fața
-Eu sunt Kit pe tine cum te cheamă?
-Riju....zice abținând-use să nu izbucnească în lacrimi
-Încântat!Ce te supără?mă așez lângă acesta
-Poveste lungă.....
-Prescurteaz-o pentru mine.
-.....părinții mei.....nu se înțeleg de un timp.....și mi-e frică.oftează bietul după îmi spune asta,asta-i tot,ține la familia sa,nu glumă.
-Știi cum sunt părinții,se ceartă să-mpacă,e chiar așa de grav?
-...n-nu dar s-a mai întâmplat în t-trecut și nu vreau să devină mai rău.
-Gata-gata!îl iau în brațe,ce era altceva să fac,apoi îi șterg lacrimile și-i dau numărul meu de telefon
-îmi place frizura ta!spune apoi încercă să-mi atingă părul negru dar e cu un cap mai scund ca mine
-Ochi căprui sau maronii?mă întreabă cât timp ieșim din blo
-Maronii.Totuși sper că te-am ajutat.
-Da și-ți mulțumesc,acum mă simt mult mai bine.faptul că l-a întristat doar atât mă pune pe gânduri
-Să ai grijă de tine!
-Mulțumesc la fel!
-Paaa!
-Paa!
Mă îndrept spre casă gândind-umă că am 3 teste mâine și știu numai la 1.....dă-o drecu' de școală.Și da,la fază că cineva m-a făcut să mă simt bine iar eu am făcut la fel.Aprope la fel.Îmi urmez rutina de seară și adorm.
Oare ce va urma?
CITEȘTI
Singur în lumea mare(yaoi)
General FictionUrmăriți povestea unui biet adolescent care trăiește cu bunica sa și ar face orice pentru sora și fratele săi mai mici. Vedeți de poate ține piept lumii largi care nu pare a fi blândă și înțelegătoare.
