11|Vinovăție

15 3 0
                                    

P.o.v=Horiana aka mama lui Kit

  Merg  spre casa lui Cătană.M-a sunat acum câteva zile că s-a întors și vrea să discutăm,7 ani a fost plecat.Sper să nu mai plece.E mult prea periculos.În fine,ajung în făța ușii dar mi-e rușine să bat la ușă dar o fac.....e foarte încântat să mă vadă!?!?!

-Horiana!!Ce mai faci?Cum mai ești!întrebă bucuros de prezența mea,mă poftește în casă așezându-ne amândoi pe canapeaua din camera de zi

-Eu ar trebuii să te întreb asta!Ai fost plecat în orientul mijlociu!Cum ai supraviețuit?!un militant,un cuceritor cu sânge rece,aventura mea schimbătoare a destinului meu

-Asta-i o poveste pentru altă zi.Știi de ce te-am chemat aici?mă privește serios dar tandru,nu te mai iubesc dar n-am să ți-o spun

-Kit....Dorești al cunoaște,nu-i așa?zic capul findu-mi aplecat

-Deci i-ai dat numele mămițică-i mele.avea un zâmbet cald pe fața sa arsă,partea dreaptă a corpului a fost supusă unei explozii

-Da,Speranță,speranța mea mică....

-Nu te-ai dus la el cum ți-am spus...zise trist și puțin dezamăgit,de 7 ani îmi fac curaj

  Mi-am spus că dacă o să-mi revin și eu și Ronald,poate doar poate ne va ierta pentru modul....nu-am fost părinți exemplari.Mă prinde de mână asigurându-mă că acum-ai momentul și să nu mai stau pe gânduri,să-l introduc pe el și eu cu Ronaldo să îi recâștigăm încrederea.
  Îmi propune al lua pe Ronaldo să mergem cât mai repede că dacă lași prea mult "pe mai târziu" n-o să-ți fie de bine.Îl anunț că trebuie să plec și mă duc direct la Ioana acasa.O sun și-m spune că-i absentă și foile sunt acasă la ea deci să mă duc că fii-su îi acolo,le iau și plec,poate mai văd ce-i pe acolo,față de mine ăștia au bani.

-Bună Riju!Ți-a spus mamă-ta că vin?zic după ce în fața mea deschide ușa un băiețel de vârstă cu Kit,mic și drăguț

-Da.Veniți după mine.spune micuțul apoi îl urmez în camera de zi,unde se află dosarul cu actele moștenirii mele de la mama

-Poftiți!iar Riju mi-le înmânează,eu observând cât de curată și ordonată este casa

-Riju....vreau să te întreb ceva.vorbesc în timp ce mă așez pe canapeaua lor

-Da?!?surprins face la fel ca mine

-Părinții tăi se comportă frumos cu tine,așa-i?îl pune puțin pe gânduri

-Desigur.Cum alt cumva a se comporta....

-Sunt prietenă bună cu mama ta.Poți să-mi spui orice,să știi asta.îl asigur acesta privindu-și brațul drept

-Nu sunt exemplari.....își întoarse privirea în cealaltă parte față de mine uitându-se la fotoliul din stânga canapelei

-Nu trebuie să-ți fie rușine.știu cum e să fi ignorant

-Tu nu cumva voiai să fi pictor?zici că l-a văzut pe Dumnezeu pentru că îmi amintisem,era complet atent la mine

-Vrei să mergem într-un loc unde poți picta pe pânză?se însenină la față cu o sclipire în ochi așa de puternică,îmi amintește de mine când eram și eu fată

-DAA!!!țipă acesta apoi cerându-și scuze pentru nimica toată ce făcuse

-Haide să nu pierdem timpul!

-Viiinn!

  Îl duc acasă la Anno,mi-e dator așa că de ce să nu profit și să-i fac o fericire băiatului ăsta.Anno când apucă timp liber pictează niște capodopere.Întrăm și-l sun pe Anno să văd dacă este acasă,am chei în caz că se întâmplă ceva cu el.Ne întâmpină auzind apelul.Deși e om de afaceri în timpul liber se îmbracă zi-și că-i prof' de sport,pantaloni de trening gri și un tricou negru.Se minunase de prezența lui Riju,făcând glumă cum că am mai scos unul.....boul ō_ō.
  Dau explicații apoi îl luase să picteze cu acesta,nu mai stau pe loc și pornesc acasă la Iacov,fratele meu mai mare,am să-l duc acasă înainte cu o oră să ajungă acasă părinții săi.Iacov,sper să înțeleagă situația.Adică nu am prea dat semne de viață,numa' pe Karuna am contactat-o de vreo 3 luni.
  Sunt în față ușii căsoiei acestuia,bat la ușă el deschizând uimit și expresia sa nu-mi inspira încântare.Mă invită în casă,în camera de zi,care arăta foarte luxoasă,îmi spune să mă așez.Întreabă de ce o vizită neanunțătă iar la informarea acestuia se strâmbă și rosti:

Singur în lumea mare(yaoi)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum