Singur în lumea mare(yaoi)

15|O seară încărcată

P.o.v=Kit

  Intrați în casă suntem întâmpinați de Timeea care ne anunță că bunica și unchiul împreună cu mătușa lor sunt aici deși le auzisem pliscul a fost frumos din partea ei. Au insistat amândoi să plec dar nu m-am clintit deloc, nu mi-e frică de niște oameni bătuți în cap. Ne prezentăm toți 3 în camera de zi unde se aflară adulții și mă privesc confuzi, rudele lor că părinții mai mult panicați.
  Mă introduc acestora apoi mă așez pe canapea lângă Florin la stânga mea și Timeea la dreapta cu tatăl lor la marginea cealaltă a canapelei. Se tot uita agitat la mine și Florin.

-Deci ești coleg de clasă cu Florin?întrebase bunica sa în timp ce mătușa privea suspicioasă și unchiul nepăsător

-Da.privește cu căldură bunica pe Timeea, îi venii ei o idee stupidă 100%

-Nu ar trebuii să mergeți, o să întârziați la spectacolul....pentru care a-ți bătut atâta drum....intervenii mama lui, Iuliana

-Mai avem ceva timp până începe deci mai stăm puțin, oricum nu prea ai ce face în orașul ăsta.răspunse unchiul lui Florin

-Kit!!Ce spui despre Domnul Nostru Iisus Hristos?!Florin își dădură ochii peste cap făcându-mă să înțeleg că unchiul lor e pocăit

-Am o viziune personală mai abstractă. O fință umană excepțională.am un respect mare pentru oameni care s-au disciplinat și educat până la unu nivel ce pare pentru omul simplu magie

-Opinia tuturor e diferită.răspunde sec, mătușa o tot bătea la cap pe sora sa iar tatăl, Simion era extrem de plictisit la vorbele mamei sale, Maria

-Spune drept, ești drăguțul ei?!zise unchiul cu ochii când pe mine când pe Timeea. ce ar trebuii să spun....

-Nu unchiu', și nu, nu mă poți combina cu copiii prietenilor tăi!se făcu clară ea. fața unchiului se întuneca puțin privindu-l pe Florin care era încordat

-Uite cât este ceasul! Haide Nicule' că nu ajungem la timp.se răstii mătușa, Valeria.

-Ppaaaa!!se tot salutară ei între ei iar unchii plecaseră

  Bunică-sa își continuaseră poveștile cu părinții acestuia dar tot îmi trăgea priviri urâte mie și lui Florin cea ce mă enervează. Timeea părea și mai plictisită decât noi, deci se scuză și merge în camera ei. Fată deșteaptă. Mama lui Florin făcuse ca fii-sa și plecase în bucătărie.

-Fi sincer ămm....Kit. Tu te ai cu nepotu-mio, așa-i?! spuse iritată și răutăcioasă

-Da....E vreo problemă?! zic puțin enervat

-Iară ți-ai luat un hăndrălău!?!? Mă copile!! Trebuie să-i zic preotului să vină, să-ți citească că nu mai pot cu tine. cum adică alt hăndrălău?!

-Gura, bunic-o!!! M-am săturat de certurile astea inutile! se răstii Florin la aceasta

-Să nu vorbești așa cu mine, nesimțitule!! se repezii la el și-l plesnii, tatăl său trăgând-o pe bunică-sa mai încolo departe de Florin

-Nu cred că vârsta vă oferă autoritatea să face-ți pe nebuna. se făcu roșie la față de furie, Timeea și Iuliana își făcură prezența în cameră, bine înțeles că șocate

-Nu din nou.....vorbii cu jumătate de gură Timeea

-Maria cred că ar trebuii să pleci! făcu semn spre ușa doamna Iuliana

-O lași pe nevastă-ta să o dea afară pe propria mamă!! Tu ia mai bine băgare de seamă că nu ajungi bine cu fii-tu și nici cu fătuca ta.

-Vorbim noi altădată, dar acum ar cam fi timpul să pleci, te rog? îl privea dezaprobator dar plecase, supărată și țâfnoasă cum era