Riju P.O.V.
Plouă afară de astă seară, nu pot să dorm, mă gândesc la ziua de mâine, ca în orice noapte. Nu înțeleg ce mai caut aici, aș putea să plec, dar la unchiu' nu pot să stau, nu mai vrea el. A încercat să mă facă să accept, aparent noul său "prieten" e cu mult mai important decât mine.....În fine, alt undeva nu am unde să merg, la cine m-oi duce.
Mă ridic din pat, verific telefonul să văd cât e ceasul, ora unu noaptea, interesant dar previzibil, verișorul meu e activ, totuși nu-mi răspunde la mesajele trimise, ACUM O SĂPTĂMÂNĂ. E bine, se mai întâmplă. L-am întrebat dacă pot venii la el pentru o săptămână.
Verișorul meu, Charlie, blond cu ochii albaștrii, înalt, evident că mai mare ca mine cu mult, răsfățat, e de treabă, numai când vrea. Pe scurt este fiul mătușii mele, fosta soție a unchiului meu, Agata, și povestea vine așa, Cristin(unchiul) a fost imediat respins de propria soție, divorțând de acesta cu puțin timp înainte să fie închis. Asta înseamnă că, văru-mio' consideră sau i-o spus mă-sa' să nu mă bage în seamă de acum înainte. E el ignorant poate.....Se auzeau stropii de ploaie, tot mai puternic, merg spre fereastră, privesc prin aceasta. De obicei, trag draperiile, noaptea sau ziua, stau la parter și geamul este pus spre stradă, nu doresc să mă privească nimeni cum dorm sau învăț. La acest moment văd doar cum trec niște câini pe strada din depărtare, de pe cealaltă parte a drumului. Unul mare, 2 medii, 3 pitici. Sunt destul de mulți, periculos de mulți, acești câini,îmi aduc de aceea excursie de pe clasa a 8-a.
Totul era frumos, Eram la o cabană cu clasa, vorbeam cu Ionuț, stăteam cu el în cameră, singurul prieten pe care l-am avut cu adevărat.....În fine, ne plictisisem deci hotărârea noastră a fost să mergem în camerele altora pentru puțină bârfă. Păcat că atunci, poarta curții era deschisă deși era târziu, 2 câini, mai bine spus, dulăi, intraseră în curte. Ionuț m-a pus să aștept afară, nu toate camerele erau într-o singură clădire, deci aștept afară până vorbise ceva secret cu niște colegi.....
(Vă dați seamă unde merge povestea, o fost atacat de câini).Mă duc înapoi în pat aprinzând veioza pusă pe noptiera micuță și veche. Apoi îmi ridic puțin tricoul, dar îl las imediat după ce-mi văd urma de mușcătură, câinele, ăl' care era mare dintre cei doi lăsese o cicatrice în zona stomacului, mușcase din partea dreaptă spre stângă. Aduc bine de aminte că luasem bătaie, nu numai de la câni' da' ci de la părinți, pe faza că le-am făcut probleme, nimeni nu făcuse nimic la acei câini și n-au avut de ce a se plânge dar no', părinți, cum îi crești așa îi ai.....
Ploaia nu încetară, nici lipsa mea de somn, stau în întuneric că de' aprind lumina trebuie să dau socoteală la domnișoara adult și domnul părinte, amândoi de succes. Sting veioza și mă pun la somn, un gând stă în a mea minte, să plec cât o-i vedea cu ochii, dar trebuie să aștept până la 18 ani. Oare de ce nu m-au dat părinții la mafioți ca pe alți copii? Atâta de mult valorează imaginea lor? Sau bursele mele? Oare faptul că le fac toate poftele? Aproape toate, am și eu limite.
În fine, privesc în gol, simt cum mă doare glezna, de la căzătura de la amiază, din vina lu' mama, desigur. Am să-l vizitez pe Ionuț mâine, poate are el niște vești bune. Despre viața sa și chestii. Ar trebui să ies și cu Miky, are ceva prieteni mișto', oameni interesanți de treabă. Încet adorm cu gândul la ce se poate întâmpla după ce plec din locul ăsta.-Să nu uiți că ești minunat și nimic nu-ți poate oprii lumea pe care-o dorești s-o ai..... Se auzi un gând în mintea mea, înainte de un somn profund, hipnotic chiar.
Auzisem părinți cum discută, se pregăteau pentru muncă, oohhh, m-au trezit pe la 6 iar.....dap, verific ceasul și este 6:10. Nu fac nimic, o să-mi dea de lucru de merg la baie, oricum îmi lasă un bilețel, îmi dau un mesaj sau, SAU, "din an în Paști" mă sună. Deci nu scap eu de mofturile lor. Mă schimb din pijama în liniște, văd dacă mi-a răspuns vărul la mesaj, și a făcut-oooooo. A spus că pot sta la ei pentru 3 zile, frumos, am scăpat de ei mei pentru 3 zile.
Nu au curajul să-i spună nu mătușii, ea lo' pus să mă lase în așteptare pentru atâta vreme. Nu e cel mai de treabă copil, dar ne putem înțelege. Aud sunetul deschiderii ușii de la intrare și vocile părinților, semn că pleacă la muncă, yes!!! În fine, merg în bucătărie, nu fac multe pe acolo, nu mi-e foame. Ajung în baie, unde îmi fac rutina de dimineață, care include, un duș scurt cu apă rece, ca să mă trezesc, spălatul pe față, dinți și să verific starea rănilor....ultimului incidenttt, uufff.
Se vindecă, nu văd nu știu ce diferență de ieri deci sar în duș. Revigorante sunt dușurile reci, relaxante-s alea calde. Termin, mergând în camera de zi, unde pun mâna pe o reviste, le răsfoiesc, dar le pun rapid înapoi, nu mă interesează de parfumuri scumpe sau bijuteri inutile.
Mă întorc înapoi în cameră, primisem un apel de la Ionuț, oare vrea să ieșim, te rog spune-mi că da. Îl sun, răspunde șiiii....DAP, VREA SĂ IEȘIM. yey:). O zis să fiu la el acasă, ca de obicei, la ora 5. Trag să stau cât de mult, mai ales când nu-s ai lui pe acasă, nu prea mă vor acolo, mai ales să fiu prieten cu copilul lor. E din cauza părinților mei, să-și păstreze reputația lor de câcat, mă refer la faptul că nu-s ai mei văzuți bine, sunt corupți la locul de muncă..... tipic lor, ce să mai zic.
Mă apuc să privesc atent niște clipuri de pe net, informații utile mie, interese personale. După asta încep a face curat prin casă și să gătesc mâncare, e pentru părinți, nu-mi vine să cred, nu s-o gândit că aș putea otrăvii mâncarea, dar în fine, nu mă cred în stare....poate pentru că nu sunt nici dacă m-ar forța cineva🙃. Evident că ascult muzică în tot acest timp.
CITEȘTI
Singur în lumea mare(yaoi)
General FictionUrmăriți povestea unui biet adolescent care trăiește cu bunica sa și ar face orice pentru sora și fratele săi mai mici. Vedeți de poate ține piept lumii largi care nu pare a fi blândă și înțelegătoare.