18|Un sărut fermecat

10 3 2
                                    

Kit p.o.v.

  Merg pe străduța frumoasă și goală, nu era nimeni, păi, Florin stă în zonele alea cu case pe unde nu merge multă lume deci e liniște și pace. Privesc în jur, florile, tufele și pietrele aranjate în fața curții oamenilor înstăriți dar și casele care pare, că timpul nu le-a schimbat deloc, doar pe oamenii ce locuiesc acolo. În fine, sunt aproape de casa mare și frumoasă a lui Florin.
  Abia aștept să-l văd, ursulețul meu(*-*). Drăguț și simpatic. Un suflet bun. Mă întreb de când a început să mă placă? Sau ce a văzut la mine? Adică sunt chipeș, descurcăreț și fermecător. Și-mi dau degetele prin păr cât mă apropii de poarta curții casei sale. Sun la sonerie, normal că mă lasă să intru și fug la ușă, mor de nerăbdare să-l iau în brațe.(autor: calmează-te băiete!).
  Îmi deschide ușa, eu sărind să-l iau în brațe, și-l înfășor folosindu-mi brațele. Îl strâng tare dar mă opresc când îl aud cum pocniră oasele în el. Dau o sărutare pe obraz, el luându-mi mâna și mă conduce spre dormitorul său, nu înainte să mă întrebe dacă vreau ceva de băut, respectiv mâncat. Răspund că nu, doar dacă are suc de mere, nu are deci numai apă beau :( .
  Ne așezăm pe patul său comod și-l privesc în ochii săi drăgălași, îmi pun palmele pe mijlocul său și-l trag aproape de mine, stăm unul lângă celălalt. Se scuză că vrea să se schimbe în pijama așteptând să-mi închid ochii sau ceva, eu, așteptam să se schimbe în fața mea. Privește îmbufnat ca un copil mic, ridic privirea spre tavan ca să se dezbrace. Evident că îmi mișc capul repede ca să-i văd trupul frumos și atrăgător. Mă holbez la el cum, era doar în boxeri albi, acum văd ce funduleț fain are;). Își luase un tricou alb și nu luase pantaloni scurți, rămase în boxeri. Observă cum mă holbez la el, vine la mine, se așează în poala mea și mă împinge pe spate.
  Pusese capul pe pieptul meu, așezându-mi brațele pe mijlocul lui, mâna stângă ajungând pe fesa lui dreaptă. Mormăii el ceva dar nu protestă mult deci e bine, este permisă de data asta.

-Ce piept confortabil ai! Zise blondul șoptit fredonând un ritm melodic, nu-mi dau seama ce piesă poate fi.

-Ce mai facem astăzi, bebe? Întreb curios, profitând de situație, îmi pun mâna dreaptă pe fesa stângă și mâna stângă pe fesa dreaptă.

(Ține-ți cont de cum e cu stânga și dreapta)

-Nu fi un pervers! Ți-am spus. Mă atenționase el nefăcând nimic.

-Eu zic că de fapt nu te deranjează. Zic bine?

-Nu....da....NU! Spune nu, apoi da în șoaptă să aud doar eu, nu-i nimeni acasă le el oricum, ultima dată strigând.

-Oprește-mă! Avea mâinile pe lângă corp și nici nu le clinti.

-Nu-.....lasă, e bine. Vorbii cu jumătate de gură rușinat.

-Acum mă întreb. Cum se comporta Max cu tine? Liniștea își face locul pentru câteva secunde.

-Poveste pentru altă zi. Astăzi chiar nu am chef de orice ține de el. Răspunse timid și pe un  ton "nu-mi pasă de el și vreau să dispară".

-E în regulă! Ce facem? E doar 18:30. Și eu vreau să stau cu tine până la 21:00.

-Păi, nu știu, vedem noi. Acum vreau să mai stăm așa. Se face el comod, mai mult decât era înainte aducând o pătură pe care o pune peste noi. Rămân doar cu mâna stângă pe fundulețul său, cea dreaptă apucându-i bărbia cu 2 degete și oferindu-i un sărut scurt și dulce.

  Răspund că am putea face ceva de mâncare ca să treacă timpul. Zise bucuros că e o idee fantastică, nu mai stă mult și se ridică, își ia papuceii de casă pufoși fugind din cameră. Urmându-l am întrebat unde se duce. A răspuns că, și citez,  "N-ai spus că am putea face ceva de mâncare?!", la care eu "Da, am putea!". Accentuând cuvântul putea. Răspunde că lui nu-i pasă și merse direct în bucătărie, unde a început să mă întrebe ce am putea gătii.
  Dau din cap că nu știu uitându-se extrem de neinteresat la mine. "Ce zici de ceva simplu?! Ca floricele!". Aprob, el începe a pregătii totul. Îi place să facă floricele pe stil vechi, cele de la magazin sunt nesănătoase aparent. Nu mă miră faptul că aproape toate chestile de la magazin sunt periculoase ființei noastre.
  Stau pe un scaun aproape de aragaz, aștept să termine iubii de zâlțâit oala albă cu o floare albastră ca desen pe aceasta, era așa concentrat că mă amuza fățuca sa pe care o făcea. Termină și pune frumușelele de floricele într-un bol de plastic roșu.

Singur în lumea mare(yaoi)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum