Singur în lumea mare(yaoi)

25|Fericirea e comoară

P.o.v. Riju

În vacanță la vărul său, Charlie.

Privind pe geamul mașinii, mergeam până în oraș cu Mătușa și Charlie, că nu aveam ce face și de ce să nu o batem la cap pe mătușa Agata? :).
Avea ceva treabă prin oraș, dar și noi, mai copilăresc. Să ne cumpărăm sclipici. Eu zic, verde, roz și roșu dar Charlie propune albastru, mov și alb. Deci, ca un înțelept îi răspund:

-Bun, atunci, cumpărăm roz, alb, verde și mov. Zic plin cu încredere, mătușa doar uitându-se la noi prin oglinda retrovizoare.

-Ce?! Nup, eu vreau albastru, roșu, acum și negru. Zise îngânfat Charlie.

-Nu cred că au sclipici negru....

-Bine spui vere'. Atunci facem cum spui tu. Faptul că-i mai mare ca mine cu 2 ani, adică e cam copilăros.

-În fine, Băieți, eu vă las să vă luați ce vă trebuie și ne întâlnim peste jumate' de oră?

-Bine tușii'! Spun cât mă dau jos din mașina ei, Charlie făcând la fel.

Noi doi ne luăm ce am stabilit apoi mergem înapoi la mașina mătușii. În scurtul drum de la magazin până la mașină, am fost privit de o femeie bătrână. Cred că observa diferența de înălțime, Charlie fiind mai mare ca mine cu un cap jumătate. Totuși, mătușa se bazează pe mine, să nu ajungă în belele. Oricum e copil bun.
În drum spre casă doar privea pe geamul mașinii, sigur se juca cu silueta care fuge pe străzi( copilărie ).
Doar mă gândeam la Ionuț, și cum să fac, să rămânem prieteni, nu vreau ca mersul la facultate să ne schimbe relația.....dacă ar face-o într-un alt fel...dar pe moment am să-i fiu cel mai bun prieten, până.....🤫.

-Riju!!! Spune Charlie brusc, întorcându-se spre mine, la fel de brusc.

-Da? Ce e?

-Vrei să ne plimbăm prin satul vechi când ajungem acasă?

-Da, de ce nu? E frumos pe acolo.

-Vrei să și mergem să înotăm în râul îngust din apropiere-

-Daaa-

-Nuuuuu. O să vă răciți, sau poate mai rău, înecați. Se răsti mătușa Agata la noi cât ajunse mașina în curtea casei lor.

-Bineeee..... Răspunsem amândoi în cor, deplorați. Dar după expresia de pe fața lui Charlie. Cu siguranță vom înota.

Mergem în dormitorul său, unde ne schimbăm în haine mai de țară. Casa arătă impecabil, modernă, nu foarte mare. Aveam pe mine un tricou larg maro și niște pantaloni scurți negri. El doar ia pe el, niște pantaloni scurți verzi cu un tricou albastru. Dar înainte să plecăm, mai ia un ghiozdănel mov care are apă, ceva gustărele și alte chestii în caz că ne trebuie.
Ieșim pe ușă, controlați de tușii', să nu avem "chestii ilegale" la noi. E super protectivă, mai ales că fostul soț a fost polițist, face și ea pe polițista, să nu mai zic de faptul că-i inspectoare și-i place să verifice chestii. Charlie zice că e enervant și-l cred pe cuvânt. Ieșim din casă fiind priviți de mama lui care stă la ușă până ieșim din curte. Noi doar mergem pe drumul de țară, pavat doar cu pietre, și cât mergem povestim diverse. Pot spune că Charlie are o atenție foarte mică și e hiperactiv. Asta nu-l oprește să facă chestii dar uneori mă gândesc că vorbesc singur.

-Hey!!! Ce faci? Mă asculți?! Urlă spre el....

-Da, doar că vremea asta frumoasă mi-a luat gândul. Norii sunt drăguți. Apoi privesc în sus la norii albi ca zăpada.

-Oh, ok. Mergem acum la apă? Întreb acesta fiind cuprins de o gâză.

-Păi, cum vrei. Eu voiam să-l luăm cu noi pe Elliot. Aaaa, am uitat de el. E un copil mai sărac din sat.