Shadow Love 🫀

Capitolul 17. Nu ar trebui să spun🔞

⚠️ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠️

-Vino aici... hai să ne relaxăm puțin,
spuse el seducător. Tonul lui m-a făcut să tremur.

M-am îndreptat încet spre el, incapabil să rezist tragerii. M-am așezat deasupra Diavolului, cu fața îngropată în pieptul lui. M-am predat complet.

— Vrei ceva de la mine?  întreabă el, aparent de bună dispoziție.

Mâna lui mi-a mângâiat spatele și fața lui mi-a mângâiat obrazul ușor, în timp ce degetele lungi ale celeilalte mâini au alunecat în canalul meu sensibil, care fusese abandonat de aproape o lună. Până când am fost surprins de intruziune.

-E strâns din nou, Nong al meu. De ce ești atât de strâns? Parcă nu ai fost niciodată cu nimeni. Mă întreb dacă te-am neglijat prea mult timp.

În tot timpul în care a vorbit, degetele lui lungi mi-au mângâiat peretele interior sensibil fără oprire, adăugând un alt deget celor două în care eram deja. Era foarte bun la asta, m-a durut puțin și m-a relaxat în timp ce el îmi atingea punctul sensibil. Când degetele lui au trecut pe acolo, am scos un geamăt puternic, plin de frică.

— Ah... Khun Pham... uh... nu.

L-am îmbrățișat de gât și l-am strâns strâns, lacrimile curgându-mi pe față în timp ce el a continuat să mă apese din nou și din nou și să mă relaxeze până când m-a trimis în fericire. Dar m-am tot oprit să ajung atât de repede la punctul culminant, deși simțeam că o să mor din cauza mișcărilor frenetice ale degetelor lui iscusite.

— Ştii ce ai greşit?

s-a oprit brusc din mișcarea mâinii și m-a întrebat.

-Ce ce?am întrebat în agonie, dorind mai mult. Dar a refuzat să mi-l dea.

-Ai făcut o greșeală.

-Despre ce vorbesti... ah...când eram pe cale să mai vorbesc, m-a apăsat iar și iar până când am tresărit.

— De ce nu te-ai dus la apartament aseară?m-a întrebat el în liniște, dar degetele lui încă mă ispitesc.

-Nu mă simțeam bine.

M-am încordat și am spus cu o voce răgușită.

-Ce ți s-a întâmplat?

-Mă doare capul ah...a vrut să răspund și m-a torturat la nesfârșit ca pedeapsă.

-Huh, zburam înapoi. Eram obosit, dar a trebuit să merg ore întregi la sală. Cum o să-ți asumi responsabilitatea pentru asta?!

Auzindu-l spunând asta m-a făcut să mă simt puțin nervos - chiar s-a întors aseară? Dar m-am încăpățânat să mă duc la apartament. De ce nu s-a culcat cu altcineva în loc de mine?

- Nathan nu a vrut să  o facă,
i-am spus, vina se revarsa din mine.

-Asta nu este suficient de bun. Ai fost plecat cu tipul acela cea mai mare parte a zilei. Nu-ți mai pasă deloc de mine, nu-i așa?

Când Khun Pham a spus asta, m-am înfiorat.

De unde a știut că sunt cu Phi Porsche? S-a dus acolo sau a avut pe cineva care mă urmărește?

- Eu... m-am dus la muncă... un job part-time.....nu știam că te-ai întors. Îmi pare rău...

Înainte să mă pot gândi la altceva, degetele subțiri au sporit atât de mult chinul, încât abia mai puteam să vorbesc.

— Hugh, nu ai încercat să mă eviți?

El stia....? Nu as recunoaste niciodată.

— Oh... deloc!