Shadow Love 🫀

Capitolul 5⚠️🔞 Totul va fi în regulă

⚠️ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠️🔞

M-am trezit însetat cu o durere îngrozitoare în corpul meu, care era prea mare pentru ca să continui să dorm iar respirația mea fierbinte indica cu siguranță că am avut febră.

Aseară, Khun Pham nu a avut deloc grijă de mine, deși era prima dată. M-a folosit până când corpul meu nu a putut să-l suporte. Din fericire, sunt o persoană destul de puternică, nu prea fragilă, așa că încă sunt capabil să mă forțez să mă ridic și să mă clătin pentru a ajunge la baie.

Khun Pham a plecat, mă uit la ceas și deja a trecut amiaza. Ar trebui să mă întorc în pat din cauza durerii și a febrei, dar acum mi-e foarte foame. După ce am încercat să mă forțez să fac un duș și să-mi pun un tricou simplu și boxeri, ies clatinat din cameră pentru a lua ceva de mâncare.

Când am deschis ușa, am descoperit că nu eram singur, era un bărbat care stătea pe canapeaua din sufragerie, cu un macbook în poală, scria ceva de parcă ar fi fost cufundat în muncă. Dar când m-am apropiat, el și-a ridicat imediat privirea.

L-am urmărit cu atenție pe acest om. Arăta destul de bine. Părea să fie același bărbat cu Khun Pham, dar era zvelt, purta ochelari cu rame subțiri, îmbrăcat modest într-o cămașă subțire și pantaloni, lângă el era o jachetă de costum, care părea foarte formală.

— Te-ai trezit încă?

Mi-a vorbit de parcă m-ar cunoaște bine și chiar s-a apropiat de mine într-un mod politicos, dar am rămas uluit, neștiind cine este și de ce este aici.

- Nu vă alarmați, numele meu este Phop. Sunt secretarul lui Khun Pham. Vă aștept conform ordinului lui Khun Pham.

Am vrut să răspund, dar mă durea mult gâtul. Am stat nemișcat, de teamă să nu pierd echilibrul, așa că am dat din cap și am mers încet, mișcându-mi picioarele pentru a mă așeza pe scaunul din bucătărie.

- Nu ma simpt foarte bine. Îmi pare rău

Știam că mi-a observat starea, nu trebuia să ghicească că Khun Pham m-a luat în inconștiență, cu siguranță ar fi trebuit să vadă asta înainte și să se obișnuiască până acum. Dar șocant a fost că a venit, m-a purtat să mă așez pe canapea și m-a lăsat jos repede, fără nici cel mai mic disconfort.

- Acum, stai aici și așteaptă-mă. Ai febră, mă duc să iau mâncare și medicamente.

Părea atât de profesionist și atât de politicos încât am avut încredere în această persoană pentru că mi-a dat un sentiment de calm. Când s-a ridicat și a plecat, m-am întins pe canapea lungă să-l ascult vorbind la telefon, dar nu am fost atent. Am închis ochii și am adormit de epuizare. Am început să-mi recapăt cunoştinţa când simţeam ceva atingându-mi uşor braţul.

— Te poți trezi acum?

Am deschis ochii să-l privesc, încercând să rămân calm și apoi m-am ridicat încet.

- Mănâncă asta, iată medicamentul, vorbim mai târziu.

M-am uitat la castronul mare de terci fierbinte și a început să-mi lase gura apă. Am dat din cap ușor. Am reușit să termine terciul în cel mai scurt timp, apoi am luat o pastilă antiinflamatoare și am înghițit-o. Pastila era încă o amintire jenantă a ceea ce se întâmplase noaptea trecută. Dar Phop se comporta atât de normal încât m-a făcut să mă simt mai calm.

- Terminat, am spus cu o voce răgușită.

Vocea mea era în acea stare de la întâlnire, aproape că am pierdut-o din cauza  la atât de multe  gemete. Chiar dacă nu mai puteam continua, Khun Pham m-a îndemnat totuși să spun cu ușurință și așa a devenit răgușit să se potrivească mai bine cu personajul meu de rățușcă urâtă.