COCKTAIL (în curs de corectare)

5.

Alarma m-a trezit cu noaptea-n cap. M-am ridicat silențios pentru a nu o trezi pe Lola, care se afla în dreapta mea. Am ieșit din cameră lăsând-o să doarmă; avea nevoie, ce-i drept. Creierului meu nu-i venea a crede, iar stomacul meu încă nu putea să digere pastila pe care mi-a aruncat-o aseară. Of, Lolita, de ce tocmai tu?

M-am îmbrăcat grăbită cu niște haine de-ale sale și am plecat la muncă împreună cu tată. Cred că e pentru prima dată când nu voi întârzia... ba chiar voi ajunge mai devreme! Drumul spre muncă a fost destul de scurt. Tata a ajuns înaintea mea, bineînțeles, căci pe mine nu m-a lăsat inima să ocolesc Sfântul Starbucks. Am intrat direct în biroul meu și mi-am văzut de treabă.

Cafeaua nu și-a făcut efectul de data asta, iar eu purtam o lupta crâncenă cu Somnul și abia îmi țineam ochii deschiși. Mintea-mi era devastată și simțeam că nu mai rezist. Am decis să-mi iau liber retsul zilei. Nu e ca și cum îmi cere cineva socoteală, iar cu tată, o scot eu la capăt.

Ajung acasă și, fără ca nici măcar hainele să mi le schimb, mă trântesc direct în mijlocul patului și adorm instantaneu.

***

De ce naiba nu te-am dat eu pe silențios?

Nu îmi doream nicio clipă să mă dau jos din pat, dar mă deranja puternic de tare soneria enervantă și am fost silită să merg tocmai până în celalaltă camera că să îl pot opri. Era prea lung drumul de întoarcere, așa că m-am întins pe canapea.

Mă trezesc după câteva ore zdravene de somn și, buimăcita, mă duc să mă schimb. Aprind telefonul și ignor pe moment apelurile ratate și mesajele primite. Apelez un număr și, cu o voce somnoroasă...

— Ziceai că vrei să mă scoți în oraș... Iubesc fructele de mare și ador mâncarea chinezească. Mozza, abia șoptesc și primesc imediat un răspuns afirmativ.

— Ok, la șase plecăm.

— Bun. Sun eu pentru rezervare, apuc să spun, după care închid apelul.

Abia acum realizez ce am făcut și nu îmi pot explica de ce. M-aș minți singură dacă aș crede că tocmai mi-am dat întâlnire cu George doar pentru că îmi era foame! Nu, nu de asta l-am sunat. De ieri noapte am rămas cu un gust amar și cu o stare nostalgică. Sora mea, la nici 20 de ani, a rămas însărcinată și chiar se gândește să păstreze copilul și, mai rău de atât, să se căsătorească cu Jer al ei! Iar eu... eu nici măcar o amarată de relație nu sunt în stare să am!? Poate că are dreptate Lucas când spune că voi imbatrani singură...

Deși știu că e absolut irațional ceea ce fac, am de gând să-i dau o șansă lui Gorge. Și până la urmă, dacă nu e să fie, măcar am parte de sex... mult și bun!

Îmi verific mesajele mai întâi și WOW! Asta îmi mai lipsea: un Daniel Craig care să mă invite la petrecerea lui „Black & White" de sâmbătă! Aa, stai. Mai vrea să-l și ajut. Cu ce să-l ajut? Să-l țin de mână când merge la toaletă?! Doar nu e prima lui petrecere, ce idiot. Doamne, Danny, ce-i cu tine?

Inventez o scuză penibilă și nu îi promit nimic. Sun repede să fac rezervare la restaurant, după care le răspund fetelor la mesaje, fără a le comunica planurile mele din seara asta. Îmi sun apoi tatăl și cu greu suport minutele chinuitoare în care îmi face morală. Dar știu exact ce vrea să audă, așa că îl las să pară triumfător, după care închid apelul și răsuflu ușurată.

Abia acum realizez cât e ceasul. Iisuse, când s-a făcut ora patru?!

Intru repede la duș, după care încep să mă pregătesc. Dau fuga la dressing și, ca de obicei, nu mă pot decide. Roșu ar fi prea provocator, iar negru... negru se potrivește la petrecerea lui Danny. Dacă voi purta rochia galbenă, voi arată că o damă de companie, iar dacă o iau pe cea albastră, va crede că îmi doresc să merg la biserica. Off, este atât de greu...