COCKTAIL (în curs de corectare)

PROLOG

Cu câteva luni înainte...

     După atâta zvăpăială, somnul apare și el. Și cum alcoolul s-a evaporat complet din sânge după asemenea efort, iar hainele ne erau pline de nisip, am plecat aproape dezbrăcați de pe plajă.

     Drumul a fost unul tăcut, semn că oboseala și-a pus amprenta. Priveam dezmierdător ochii aceia serafici, și un mic zâmbet mi-a înseninat fața. L-am drămuit clipe îndelungate, și parcă nu mă mai săturam! Totul pare a fi ireal... ireal de frumos! Să fie oare mâna destinului? Sau poate Karma...

     — Chriss! o voce puternică mă readuce la realitate. La ce te tot gândești? continuă cu o oarecare alinare în glas.

     — Diverse, răspund hotărât, încercând din răsputeri să îmi potolesc râsul.

     — Mhm.

     — Nu știam că ești așa...

     — Cum? mă întrerupe intrigat.

     — Romantic, grăiesc mai mult pentru mine.

     — Oh.

     Se oprește brusc. Își mărește ochii, își arcuiește sprâncenele, își drege vocea, apoi continuă încrezător.

     — Cum ziceam, sunt plin de surprize!

     Oh, Doamne! Oare nu se mai satură și el?!

     — Da, îl aprob confident. Ești exact ca un ou Kinder!

     Da! 1-0 pentru Chriss! Surâd triumfător în momentul în care zâmbetul îi piere, iar o mică încruntătură îi răsare între sprâncene. Ca de fiecare dată, nu se poate abține, răsucindu-și ochii în toate direcțiile.

     Mă scoate din minți!

     — Am ajuns! rostește după câteva minute.

     — Perfect! admit încântată.

     Dar adevărata problemă abia acum apare...

     A parcat mașina în fața blocului, după care am zăbovit câteva clipe, concepând un plan infailibil.

     — La naiba! am răsuflat epuizată. Eu zic să le luăm în brațe și la trei fugim spre lift.

     — Perfect! aprobă numaidecât. Unu...

     — Doi...

     Am înșfăcat hainele și am deschis ușile mașinii.

     — Trei! am țipat în cor, după care am început să alergăm ca nebunii, în toiul nopții, și aproape goi.

     M-am simțit exact ca în „Bonnie și Clyde" și, spre fericirea mea, nu ne-a văzut nimeni. Am intrat numaidecât în casă, acompaniați de niște râsete colorate.

     — Eu intru prima la duș! am strigat la el, ca să mă înțeleagă.

     Nicio șansă, evident.

     — Putem face împreună! mi-a zâmbit seducător.

     Oh, Doamne! De două ori într-o noapte! Off, George, mă epuizezi...

     Dușul meu s-a transformat într-o baie lungă si necuviincioasă, dar ce era de făcut?

     Iartă-mă, Doamne, sunt o păcătoasă!

     Și, cum era de așteptat, după un asemenea dezmăț și atâta destrăbălare, Moș Ene nu ne-a mai păsuit. Ne-am cuibărit în patul meu mult prea mare pentru o singură persoană, iar eu mi-am așternut capul pe pieptul lui moale și mi-am cufundat brațele într-ale sale.

     — TE IUBESC! am răsuflat sfielnic, înainte de a închide ochii.

     M-a strâns parca mai tare în brațe și mi-a mângâiat fruntea cu buzele lui dulci. De ce nu mi-a răspuns? De ce nu îmi răspunde? De ce și-a închis ochii?

     De ce îl iubesc?

*****

Bună! :) 

Dacă vă atrage ideea acestei cărți și decideți să îi dați o șansă, vreau să vă anunț de la început și să mă scuz în prealabil că aceasta a fost prima carte pe am scris-o (eram destul de mică și nu aveam prea multă experiență la vremea accea) și, din păcate, nu am apucat să corectez toate erorile și greșelile gramaticale de care sunt conștientă că există...

Pur și simplu am scris ce am simțit și am postat direct... Dar mi-am propus ca în viitorul apropiat, cât de repede îmi va permite timpul, să mă ocup de aceste probleme astfel încât să nu mai fie deranjante diacriticele puse aiurea, uneori und enu este cazul, sau micile greșeli pe care nu le-am observat atunci sau mai știu eu ce alte scăpări am mai avut la vremea aceea...

În rest, nu pot decât să vă mulțumesc pentru șansa pe care mi-o acordați atât mie, cât și poveștii mele, și să vă urez lectură plăcută! Sper să vă binedispună și pe voi cum m-a binedispus și pe mine în timp ce scriam! 

Vă pup și vă îmbrățișez cu drag! :)