COCKTAIL (în curs de corectare)

35.

Îl priveam stupefiată și cu niște ochi turbați, și nu puteam înțelege cum naiba a omis să îmi spună acest detaliu semnificativ pentru relația noastră.

— Francis?! pufnesc mai mult decât furioasă.

— Bună dimineață, ma cherie ! îmi răspunde calm; enervant de calm.

— De ce Doamne Iartă-mă nu mi-ai spus? mă răstesc și mai tare la el.

Îl privesc cu o asemenea ură, cu ochii înflăcărați și însetați de răzbunare, încât îmi vine să îl omor! Cum a putut să omită acest detaliu? CUM?! Abia acum îi înțeleg zâmbetul parșiv pe care l-a afișat în momentul în care a aflat numele meu! Nenorocitul!

— Calmează-te, te rog, continuă la fel de calm ca mai devreme, fapt ce mă scoate din sărite.

— Ai înnebunit?! Cine p... Cine naiba te crezi? Știai de la bun cine sunt, nemernicule! Cum ai putut să îmi faci una că asta, CUM? Sunt curioasă... Tu măcar gândești?? Știi cum poți fii dat afară așa, imediat? Îi pot spune tatălui meu că m-ai maltratat sau mai rău! Să vezi atunci ce pățești, dezgustătorule! am aruncat cuvintele cu un asemenea dispreț, ba chiar eram pe punctul de a-i arunca și una peste ochi!

Și chiar asta intenționăm să fac! M-am apropiat cu pași hotărâți și calculați de acesta. Mi-am încleștat pumnii și scrâșneam puternic din dinți. Mi-am încordat toți mușchii și mă pregăteam să îi arăt fatalitatea, când...

— Vrei să te calmezi, pentru numele lui Dumnezeu! se năpustește asupra mea, folosind un ton grav, prinzându-mi apoi încheieturile și strângând atât de tare, încât am început să țip.

Mă privește confuz și cu neînțelegere. Tot el face pe victima! Își încruntă sprâncenele și îmi eliberează mâinile, apoi își drege vocea și continuă:

— Păreai atât de... Nu știu! Ești așa mică și gingașă și adorabilă și tot ce îmi doresc este să te țin în brațe preț de o clipă, o oră, ba chiar o viață întreagă! Și vocea asta subțire și trupul firav și privirea galeșă... Dar nu aș fi crezut niciodată că ești așa o... Sălbatică! a urlat la mine, accentuând ultimul cuvânt și, tot ce am văzut în momentul acela, a fost NEGRU!

Mi-am încordat pumnul și mi-am canalizat toată furia, apoi l-am lovit cu toată forța fix în stomac. A fost o lovitură puternică, judecând după gestul său. Și-a cuprins abdomenul cu ambele mâini, aplecându-se în jos, în timp ce un sunet nefiresc a ieșit din interiorul său.

— Ce dracu' e în neregulă cu tine? a zbierat mai ceva că un descreierat, cu o voce fioroasă și cu o privire de gheață.

— Să zici merci că nu ți-am stricat aspectul fizic! am ridicat tonul la rândul meu, încă tremurând de nervi și furie. Ce e în neregulă cu mine? Ești idiot sau te prefaci acum? Ce dracu' e în neregulă cu tine, poate! Asta a fost scopul tău de la început, nenorocitule? Să mă seduci, să cad în mreaja ta ca mai apoi să mă poți umili în ultimul hal? Chiar nu ai pic de suflet? Stai, ce vorbesc eu de suflet! Chiar nu ai pic de minte? Ai idee ce îți pot face acum? O să te...

— TACI! a urlat și mai tare pentru a mă acoperi.

Am înlemnit pentru o clipă. La nimeni altcineva nu am mai văzut o asemenea privire diavolească care să îți înghețe până și inima. Frică? Puțin spus! Groază. Teroare. Încrâncenare. Spaimă. Oroare. Toate. Toate au pus stăpânire pe mine în momentul în care i-am privit ochii. Era ca și cum l-aș fi privit pe Diavol în persoană. Ba chiar mai rău! Și-a încordat fiecare mușchi în parte și îi puteam vedea fiecare venă cum îi pulsează odios, ca și cum ar fi pe punctul de a exploda. Își strângea puternic pumnii, apoi îi elibera, și o lua de la capăt.