COCKTAIL (în curs de corectare)

41.

Și când se lasă seara,

Iar soarele apune,

Privesc nostalgic cerul

Sperând la o minune.

Lângă fereastră mică

M-așez încet, pe vine.

Privesc nostalgic luna

Și mă gândesc la tine.

Oh! Tu, spirit strașnic,

Dar nemilos, din fire,

De ce nu îmi dai pace?

Ce vrei de la mine?!

Chiar nu ai pic de suflet;

Nu înțelegi, nicicum!

De ce mă chinui, oare?

Oh! Te-am iubit, îți spun.

De ce te ții de mine?

De ce mă răscolești?

Atât de orb ești, oare?!

Eu te doresc, nu vezi?

Și-atunci când somnul vine,

Iar ochii devin grei,

Tu tot nu îmi dai pace...

Oh! Te iubesc, de fel...

— Cher!

Tresar speriată.

— Da! răspund repezit, încercând să schițez un zâmbet.

— Ce anume îi distrage atenția logodnicei mele? mă întreabă calm, abordând un ton ludic.

Îl privesc nostalgic, neștiind ce să îi răspund. Ochii lui frumoși și zâmbetul sincer, îmi inspiră încredere și siguranță. Îi mângâi obrazul stâng, dramuindu-l cu privirea. Îmi umezesc ușor buzele și mă apropii de ale lui. Până să realizez ce se întâmplă, sunt prinsă în strânsoarea lui puternică, căzând pradă acestui sărut apăsător, profund, interzis.

Gândurile de orice fel îmi sunt alungate, iar corpul îmi tremură de plăcere și de dorință.

Mă afund mai tare, aprofundând momentul, și îmi încleștez degetele în părul lui moale. Inspir adânc și mă îmbăt cu parfumul lui...

Te iubesc, Francis! Adio...

***

Cu câteva ore în urmă:

— Amber Chrisstine Fayre, grăiește apăsat, hotărât, făcându-mă să tremur din toate încheieturile. Vrei să fii soția mea? 

CE?! Cred că...

Am înlemnit. Îl priveam confuză, cu ochii blocați și cu inima înghețată. Fiori de toate felurile mi-au cutremurat corpul, iar sufletul mi-a fost răvășit de un val de emoții. Nu puteam scoate un sunet, nu știam cum să reacționez. A trecut aproape jumătate de an, dar totuși... Nu e prea din scurt?!

— Sc-scuze, se bâlbâie în fața mea, cu o voce tremurândă. Ai dreptate, sunt prea prost. Nu trebuia... Nu acum. Parcă... Știi, am realizat că viața e scurtă în momentul în care ai leșinat. Mi-a fost teamă, nu voiam să mai pierd vreo clipă sau să rămân cu sufletul încărcat de regrete... Asta am simțit din prima clipă. Dar ai dreptate, este to...